De la Publicitate Enciclopedica

Institutii publice

Palatul Parlamentului^[1]

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate - CNAS

CNAS - Casa Nationala de Asigurari de Sanatate^[2]

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) este institutie publica, autonoma, de interes national, cu personalitate juridica, al carei principal obiect de activitate il reprezinta asigurarea functionarii unitare si coordonate a sistemului asigurarilor sociale de sanatate din Romania.
Sistemul asigurarilor sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii si promovarii populatiei care ofera un pachet de servicii de baza care cuprinde servicii medicale, servicii de ingrijire a sanatatii, medicamente, materiale sanitare si dispozitive medicale.

CNAS functioneaza pe baza Statutului propriu si are urmatoarele obligatii:

sa asigure logistica functionarii unitare si coordonate a sistemului asigurarilor sociale de sanatate;
sa urmareasca colectarea si folosirea cu eficienta a fondului;
sa foloseasca mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea si sustinerea intereselor asiguratilor pe care ii reprezinta;
sa acopere nevoile de servicii de sanatate ale persoanelor, in limita fondurilor disponibile.

CNAS are in subordine casele judetene de asigurari de sanatate, Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti, Casa Asigurarilor de Sanatate a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti.

Principalele atributii ale CNAS:

asigura, supravegheaza si controleaza functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate;
administreaza si gestioneaza Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, impreuna cu casele de asigurari de sanatate care sunt institutii subordonate CNAS conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
aproba anual bugetele de venituri si cheltuieli ale caselor de asigurari de sanatate in conditiile legii si, dupa caz, cu avizul ministerelor si al institutiilor centrale cu retele – sanitare proprii, corespunzatoare unui plan de activitati, precum si obiectivele de investitii, la propunerea acestora;
negociaza criteriile privind calitatea asistentei medicale acordate asiguratilor din sistemul de asigurari sociale de sanatate, elaborate de Colegiul Medicilor din Romania;
participa la licitatiile nationale organizate de Ministerul Sanatatii in vederea achizitiei de medicamente si materiale sanitare specifice pentru realizarea programelor de sanatate si incheie si deruleaza contracte de achizitii publice pentru medicamente si materiale sanitare specifice pentru realizarea acestor programe;
asigura si controleaza respectarea dreptului asiguratilor la servicii medicale, medicamente si materiale sanitare in mod nediscriminatoriu, in conditiile legii;
asigura, monitorizeaza si controleaza modalitatea de eliberare a medicamentelor;
participa la acreditarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale si de medicamente, care pot fi admisi sa lucreze in sistemul de asigurari sociale de sanatate;
acorda gratuit informatii, consultanta si asistenta in domeniul asigurarilor sociale de sanatate persoanelor asigurate, angajatorilor si furnizorilor de servicii medicale.... mai mult...^[3]

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca - ANOFM

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca - ANOFM^[4]

Prezentare generala
Istoric | Conducere | Membrii Consiliului de Administratie | Conducerea Executiva | Localizare pe Harta

Piata muncii a suferit schimbari puternice în ultimul deceniu. Modificarile aparute au creat nevoia unei noi institutii. Una moderna, flexibila cu capacitatea de a raspunde acestor provocari.
Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), împreuna cu cele 41 de agentii judetene, cu Agentia Municipiului Bucuresti si cu cele 88 de agentii locale si 156 puncte de lucru, raspunde acestor provocari.
Serviciile sale se adreseaza somerilor si agentilor economici.
Principalul sau obiectiv este cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si implicit scaderea ratei somajului.

Obiectivele principale ale Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca sunt:
• Institutionalizarea dialogului social în domeniul ocuparii si formarii profesionale;
• Aplicarea strategiilor în domeniul ocuparii si formarii profesionale;
• Aplicarea masurilor de protectie sociala a persoanelor neîncadrate în munca.... mai mult^[4]

Agenţia pentru Strategii Guvernamentale - ASG

Agenţia pentru Strategii Guvernamentale este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflată in subordinea Cancelariei Primului Ministru.
ASG a fost înfiinţată în 2003 cu scopul de a asigura asistenţa necesară deciziilor guvernamentale, creşterii transparenţei şi optimizării comunicării la nivelul Guvernului.
ASG beneficiază de aportul unei echipe performante a cărei principală trăsătură e interdisciplinaritatea. Echipa cuprinde specialişti în comunicare, relaţii publice, sociologie, jurnalism, drept, IT, economie, ştiinţe politice, psihologie socială, integrare europeană, administraţie publică şi filologie.... mai mult...^[5]

Agentia Nationala a Functionarilor Publici - ANFP

Agentia Nationala a Functionarilor Publici (ANFP) a fost înfiintata prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu scopul de a asigura managementul functiilor publice si cel al functionarilor publici.
ANFP functioneaza în subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, conform OUG nr. 24/2007, privind stabilirea unor masuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale.
Atributiile principale ale ANFP se regasesc în Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, iar activitatea ANFP este reglementata de prevederile Hotarârii de Guvern nr. 1000/2006.
Conducerea Agentiei este asigurata de un presedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepresedinte cu rang de subsecretar de stat, numiti prin decizia primului ministru, la propunerea ministrului Internelor si Reformei Administrative.

Atributiile principale ale Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sunt:
• elaborarea cadrului legislativ privind functia si functionarii publici;
• monitorizarea si controlul aplicarii reglementarilor in domeniu;
• gestionarea programelor privind functia publica, prin intermediul carora se realizeaza managementul functiei si functionarilor publici;
• colaborarea cu alte institutii din tara si din strainatate, in vederea perfectionarii pregatirii profesionale a functionarilor publici;
• centralizarea nevoilor de instruire ale functionarilor publici si colaborarea cu Institutul National de Administratie pentru stabilirea tematicii programelor de pregatire profesionala a functionarilor publici;
• administrarea bazei de date cuprinzand evidenta nationala a functiilor publice si a functionarilor publici.

Beneficiarii activitatii Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sunt urmatorii:
• functionarii publici, prin:

- monitorizarea eficienta a aplicarii Legii nr. 188/1999 modificata si completata prin Legea nr. 251/ 2006, precum si a legislatiei secundare, astfel incat sa fie respectat principiul transparentei in organizarea si dezvoltarea carierei in functia publica;
- planificarea carierei in functia publica prin elaborarea planului de ocupare a functiilor publice, cu respectarea principiilor egalitatii de sanse, competentei, competitiei, profesionalismului si motivarii;
- crearea unor mecanisme de recompensare a performantelor personale individuale;
- asigurarea unui sistem unitar de salarizare a functionarilor publici, transparent, motivant, predictibil;
- perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor publici.
• cetatenii, prin:

- instituirea unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial in interesul cetatenilor;
- eficientizarea managementului functiei publice si functionarilor publici, pentru asigurarea continuitatii si celeritatii serviciului public;
- stabilirea unor norme deontologice in raporturile dintre functionarii publici si cetateni.
• autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, prin:

- aplicarea coerenta si unitara a reglementarilor legale in domeniul functiei publice si functionarilor publici;
- instituirea unor mecanisme de comunicare inter-institutionala eficienta;
- coordonarea metodologica a compartimentelor de resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor publice;... mai mult...^[6]

Arhivele Naţionale ale României - ANR

Arhivele Naţionale ale României^[7]

Atribuţiile Arhivelor Naţionale

Arhivele Naţionale ale României, instituţie cu o istorie de 177 de ani, aflată în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, are atribuţii în administrarea şi protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României.

Potrivit legii, Arhivele Naţionale acordă asistenţă de specialitate şi asigură desfăşurarea unitară a operaţiunilor arhivistice la nivelul tuturor creatorilor şi deţinătorilor de documente, îndeplinind următoarele atribuţii:

Elaborează norme şi metodologii de lucru pentru organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi arhivistice, inclusiv pentru clasificarea şi includerea in Fondul Arhivistic Naţional al României a documentelor care se dau publicităţii, după caz;
Controlează aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare pe linia muncii de arhivă si stabileşte măsurile ce se impun potrivit legii;
Preia de la creatorii si deţinătorii de arhivă documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege;
Asigură evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi folosirea documentelor pe care le deţine;
Asigură documentele pe bază de microfilme şi alte forme de reproducere adecvate;
Constituie şi dezvoltă banca de date a Arhivelor Naţionale şi reţeaua automatizata de informare şi documentare arhivistică, stabileşte măsuri pentru corelarea tehnică şi metodologică şi pentru colaborarea serviciilor de informare şi documentare arhivistică şi a compartimentelor similare din cadrul Sistemului naţional de informare şi documentare;
Elaborează si editează „Revista Arhivelor" şi alte publicaţii de specialitate, destinate informării şi sprijinirii cercetării ştiinţifice, precum şi punerii în valoare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României;
Asigură, prin Facultatea de Arhivistica şi Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică, pregătirea şi specializarea personalului necesar desfăşurării activităţilor arhivistice;
La cerere sau din oficiu atestă dacă un document face sau nu face parte din Fondul Arhivistic Naţional al României;
Autorizează scoaterea temporară peste graniţă a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, în scopul expunerii sau documentării cu ocazia unor manifestări ştiinţifice sau culturale internaţionale;
Întreţine şi dezvoltă relaţii cu organele şi instituţiile similare din străinătate, în vederea informării reciproce în domeniul arhivistic şi al schimbului de documente şi de reproduceri de pe acestea; asigură aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale privind domeniul arhivistic şi participă la congrese, conferinţe, reuniuni şi consfătuiri arhivistice internaţionale;
Asigură aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare în realizarea protecţiei documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, respectiv în apărarea secretului de stat, paza şi conservarea acestor documente, atât in timp de pace, cât şi la mobilizare sau război.... mai mult...^[8]

• Ce se gaseste in Arhivele Nationale: acte oficiale si particulare, diplomatice, memorii, manuscrise, procese verbale, registre, harti, rapoarte, nomenclatoare, petitii, circulare, buletine, referate, fise, microfilme structurate pe tari... daca simtiti deja mirosul de praf prin enumerare, aveti aici documentelor gestionate-produse de ANR.pdf o lista foarte lunga cu toate tipurile de documente.
  
  Arhivele Nationale si-au schimbat anul trecut directorul, moment care a tulburat apele academice: fostul director, Corneliu Mihai Lungu a fost demis ("refuza sa dea dosarele de cadre ale nomenclaturii", zicea Vladimir Tismaneanu) si in locul sau a fost adus istoricul Dorin Dobrincu (puteti citi aici un interviu plin de calm si bun simt cu Dr. Dobrincu)
  
  Pacatul hartiilor si arhivelor in general este ca ocupa spatiu. Mult spatiu. Citim intr-un articol de anul trecut ca Arhiva are un minus la spatiul de depozitare de vreo... 30 km de rafturi. In acelasi interviu cu directorul Arhivelor aflam ca toate dosarele ocupa vreo 300 km liniari (calculat la grosime - dosare puse in picioare, ca piesele de domino).
  
  In ciuda lipsei de spatiu, s-a sugerat chiar ca si dosarele CNSAS sa fie trecute in custodia Arhivelor Nationale, in locul altei institutii, deoarece se pun sub semnul intrebarii calitatile arhivistice ale CNSAS (mutarea la alta institutie ar "afecta grav valorile de bază ale documentului de arhivă: autenticitate, integritate, credibilitate").
  
  Legea Arhivelor (vezi aici proiect) e un alt subiect dezbatut din greu si daca va intereseaza discutia, miercuri, 27 feb. 2008, are loc la sediul din Bd. Elisabeta nr. 49 (vizavi de Cismigiu) o dezbatere pe tema asta.
  
  Daca va intereseaza studiul vreunui document din arhiva, gasiti studiu/regulament_sala_de_studiu.pdf aici un regulament cu privire la accesul la informatie (vreo 17 pagini, cu tot cu 8 anexe de modele de cereri).^[7]

Instituţii ale Uniunii Europene

Pe malul raului l’Ill,
Parlamentul European isi expune imensul perete de sticla care imbraca semicercul inalt de 60 de metri.^[9]

Instituţii ale Uniunii Europene:
Parlamentul European
Consiliul Uniunii Europene
Comisia Europeana
Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF)
EuropeAid Oficiul de Cooperare
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
Tribunalul de Prima Instanta
Curtea Europeana de Conturi
Mediatorul European
Controlorul European pentru Protectia Datelor
Organisme financiare:
Banca Centrala Europeana
Banca Europeana de Investitii (BEI)
Fondul European de Investitii
Organisme consultative:
Comitetul Economic si Social
Comitetul Regiunilor
Organisme interinstituţionale:
Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene (EUR-OP)
Oficiul European pentru Selectia Personalului (EPSO)
Scoala Europeana de Administratie (EAS)
Organisme descentralizate:
Agentii ale Comunitatii Europene
Agentia Europeana pentru Siguranta Aeriana (AESA)
Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor (EMEA)
Agentia Europeana a Mediului (EEA)
Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala (ETF)
Agentia Europeana pentru Reconstructie (EAR)
Autoritatea Europeana pentru Securitate Alimentara (EFSA)
Agentia Europeana pentru Siguranta Maritima (EMSA)
Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri (EMCDDA)
Centrul European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei (EUMC)
Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (CEDEFOP)
Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si Munca (E. FOUND)
Oficiul Comunitar pentru Varietati Vegetale (CPVO)
Oficiul pentru Armonizare in Piata Interna (OHIM)
Centrul de Traduceri pentru Institutiile Uniunii Europene
Agentia Europeana pentru Securitatea Retelelor si a Informatiei (ENISA)
Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor Transmisibile (ECDC)
Agentia Feroviara Europeana (ERA)
Agentia Europeana pentru Managementul Cooperarii Operationale la Frontierele Externe (FRONTEX)
Politica externă şi de securitate comună
Agentia Europeana de Aparare (EDA)
Institutul European pentru Studii de Securitate (ISS)
Centrul European pentru Observatii din Satelit (EUSC)
Cooperarea poliţienească şi judiciara în materie penală
Colegiul European de Politie (CEPOL)
Organismul European pentru Imbunatatirea Cooperarii Judiciare (Eurojust)
Europol
În prezent funcţionarea Uniunii se bazează pe cinci instituţii: Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri, numit pe scurt Consiliu, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (prescurtat CJCE) şi Curtea de Conturi.

Parlamentul European reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, "popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene".
Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc în iunie 1979 cu un număr de mandate repartizat pe ţări, în funcţie de mărimea acestora.
Începând cu 2007, 492 milioane de alegători din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene îşi aleg cei 785 de reprezentanţi în Parlamentul European.
Legitimat prin vot universal direct şi ales pentru un mandat de cinci ani, Parlamentul European şi-a sporit continuu influenţa şi puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, în mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 şi Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ într-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele naţionale.

Parlamentul European este singura instituţie comunitara ale cărei şedinţe şi deliberări sunt publice.
Dezbaterile, avizele şi rezoluţiile acestuia sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Preşedintele reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului precum şi întâlnirile Biroului şi ale Conferinţei Preşedinţilor.
Biroul este organul de reglementare în ale cărui atribuţii intră bugetul Parlamentului şi problemele administrative, organizatorice şi de personal.
Conferinţa Preşedinţilor reuneşte Preşedintele Parlamentului şi preşedinţii grupărilor politice şi este organul politic al Parlamentului. Conferinţa Preşedinţilor stabileşte ordinea de zi a şedinţelor plenare, fixează calendarul activităţilor desfăşurate de organismele parlamentare şi stabileşte competentele comisiilor şi delegaţiilor parlamentare, precum şi numărul membrilor acestora. Parlamentul are trei funcţii esenţiale:
1) alături de Consiliul Uniunii Europene, are atribuţii legislative, adică adoptă legislaţia Uniunii (regulamente, directive, decizii). Participarea sa la procesul legislativ contribuie la garantarea legitimităţii democratice a textelor adoptate;
2) împarte autoritatea în domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. În ultimă instanţă, adoptă bugetul în întregime;
3) exercită un control democratic asupra Comisiei. Aprobă desemnarea membrilor Comisiei şi are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercită un control politic asupra ansamblului instituţiilor.
Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se ţin şedinţele o săptămână în fiecare lună. Unele şedinţe se ţin la Bruxelles, iar Secretariatul General se află la Luxemburg.

Comisia Europeană îndeplineşte trei funcţii de bază:
1) Dreptul de iniţiativă: rolul său de iniţiator al politicilor comunitare este unic. În plus, Comisia funcţionează ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor încheiate. Ea reprezintă interesul comun şi în mare măsură, semnifică personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este aceea de a apăra interesele cetăţenilor Europei.
Membrii Comisiei sunt aleşi din ţările UE, însă fiecare dintre ei depune un jurământ de independenţă.
2) O alta funcţie a Comisiei este aceea de a veghea la respectarea tratatelor UE, astfel încât legislaţia UE să fie corect aplicată de către Statele Membre, iar toţi cetăţenii şi participanţii la Piaţa Unică să poată beneficia de condiţiile unitare asigurate.
3) Cea de-a treia funcţie a Comisiei este aceea de organ executiv al Uniunii, având responsabilitatea implementării şi coordonării politicilor. Una dintre atribuţiile sale executive constă în gestionarea bugetului anual al Uniunii şi a Fondurilor Structurale, al caror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate şi cele mai sărace ale Uniunii.
Comisia Europeană lucrează prin Directoratele generale structurate în principal pe cele 17 politici ale UE la care se adaugă altele structurate pe relaţii externe (ex: DG Extindere, DG agricultură, DG dezvoltare regională etc.).

Consiliul Uniunii Europene - Consiliul de miniştri
În baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, are următoarele responsabilităţi:
- este organismul legislativ al Comunităţii; în rezolvarea unei game largi de probleme comunitare îşi exercită această putere legislativă împreună cu Parlamentul European;
- coordonează politica economică generală a Statelor Membre;
- încheie, în numele Comunităţii, acordurile internaţionale dintre aceasta şi unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale;
- împreună cu Parlamentul European formează autoritatea bugetară care adoptă bugetul Comunităţii. Este format din miniştrii statelor membre.
În baza Tratatului privind Uniunea Europeană:
- adoptă deciziile necesare pentru definirea şi punerea în practică a politicii externe şi de securitate comună, pe baza orientărilor generale trasate de Consiliul European;
- coordonează activităţile statelor membre şi adoptă măsurile necesare cu privire la cooperarea poliţienească şi juridică în materie penală.
Preşedinţia Consiliului este asigurată, prin rotaţie, de fiecare dintre Statele Membre, pe durata unui mandat de şase luni.

Consiliul European reuneşte şefii de state sau guverne ai celor 27 state membre ale Uniunii Europene şi Preşedintele Comisiei Europene. Nu trebuie confundat cu Consiliul Europei (care este un organism internaţional) sau cu Consiliul Uniunii Europene.

Curtea Europeană de Justiţie, ca instituţie jurisdicţională a Comunităţii a fost înfiinţată în anul 1952. Are ca atribuţii uniformitatea interpretării şi aplicării dreptului comunitar în fiecare Stat Membru şi are competenţa de soluţionare a litigiilor în care se constituie ca părţi state membre, instituţii comunitare, întreprinderi sau persoane fizice.
Curtea are judecători şi avocaţi generali, numiţi de guvernele statelor membre de comun acord, pentru un mandat de şase ani, cu posibilitatea de reînnoire. Ei sunt aleşi din rândul juriştilor de o incontestabilă independenţă şi competenţa profesională.
Judecătorii îl aleg din rândul lor pe Preşedintele Curţii pentru un mandat de trei ani ce poate fi reînnoit. Avocaţii generali acorda asistenţa Curţii în îndeplinirea atribuţiilor sale, prezentând în şedinţe deschise, în condiţii de completă imparţialitate şi independenţă, avize referitoare la speţele deduse curţii.

Curtea Europeană de Conturi are ca principală atribuţie verificarea conturilor şi a execuţiei bugetului Uniunii Europene, este formată din 27 membri provenind din cele 27 State Membre şi numiţi pentru un mandat de 6 ani. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi şi au experienţa în domeniul auditării finanţelor publice. Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele pentru un mandat de 3 ani. La Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea 550 de profesionişti de înaltă clasă din cele 27 ţări ale Uniunii Europene, dintre care circa 250 sunt auditori.

Organisme consultative Comitetul Economic şi Social (CES) este organismul consultativ european în cadrul căruia sunt reprezentate diversele categorii de activităţi economice şi sociale. Comitetul are rolul unui forum de dezbatere şi reflexie, atât la nivel european cat şi la nivelul statelor membre. Are 344 de membri ce reprezintă patronatul, muncitorii, agricultorii, întreprinderile mici şi mijlocii, comerţul şi asociaţiile meşteşugăreşti, cooperativele, societăţile de întrajutorare, profesiunile liberale, consumatorii, organizaţiile pentru protecţia mediului, familiile, ONG - urile cu caracter "social" etc. Membrii sunt propuşi de către guvernele naţionale şi numiţi de către Consiliul Uniunii Europene pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit. Ei aparţin unuia din cele trei grupuri, angajatori, angajaţi şi interese diverse. Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie au 24 de membri fiecare, Spania şi Polonia au 21 de membri, România are 15 membri, Belgia, Bulgaria, Grecia şi Olanda, Portugalia, Austria, Suedia, Republica Cehă şi Ungaria au câte 12 membri, Danemarca, Irlanda, Finlanda, Lituania şi Slovacia, câte nouă, Estonia, Letonia şi Slovenia, câte şapte, Luxemburg şi Cipru şase, iar Malta cinci. Are trei misiuni fundamentale:
- să ofere consultanţă celor trei mari instituţii (Parlamentul European, Consiliul şi Comisia);
- să asigure o mai mare implicare/contribuţie din partea societăţii civile la iniţiativa europeană şi de a edifica şi consolida o Europa apropiată cetăţenilor săi;
- să sporească rolul organizaţiilor şi asociaţiilor societăţii civile în ţările nemembre (sau grupuri de ţări), iar, în acest scop, de a promova dialogul organizat cu reprezentanţii acestora şi constituirea unor organisme similare în zonele vizate: Europa Centrala şi de Est, Turcia, ţările EUROMED, ACP şi MERCOSUR etc.

Comitetul Regiunilor(CR) , înfiinţat prin Tratatul de la Maastricht este un organism complementar celor trei instituţii Comunitare de bază (Consiliul, Comisia, Parlamentul). Unul din principalele sale obiective îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale a statelor membre.
Are 344 de membri şi un număr egal de membri supleanţi, numiţi pentru o perioadă de patru ani de către Consiliul Uniunii Europene, care îşi desfăşoară activitatea în exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea statelor membre.
Comitetul Regiunilor reprezintă o "punte" de legătură între instituţiile europene şi regiunile, comunele şi oraşele Uniunii Europene. Membrii CR deţin mandate (administrative) pe plan regional sau local, nu funcţionează permanent la Bruxelles şi, ca urmare, menţin constant legătura cu cetăţenii. Se reunesc de cinci ori pe an în sesiune plenară, ocazie cu care adoptă recomandările făcute pe baza datelor furnizate de diversele comisii.... mai mult...^[10]