Tramvaiul sibian
De la Publicitate Enciclopedica
Cuprins |
Istoria tramvaiului sibian
Putini sibieni isi mai aduc aminte de tramvaiul care trecea zgomotos pe Corso, la inceputul secolului al XX-lea. Si mai putini sibieni stiu ca in 1904, Sibiul era al doilea oras din Europa unde se introducea primul "tramvai" electric, care a purtat numele de omnibus sau fiirobuz. Tramvaiul nu era doar zgomotos, ci, adesea, periculos. Nu sunt putine consemnarile si memoriile care noteaza ca, de multe ori, vagonul care cobora strada General Magheru se oprea în vitrina unui magazin, iar, cand urca pe acelasi traseu, mergea atat de încet, încat putea fi depasit de oricine mergea pe jos, în pas grabit.
La inceputul secolului al XX-lea, in Europa functionau doar doua tramvaie electrice. Unul era la Sibiu. Inainte, insa, ca acesta sa isi faca aparitia pe strazile Sibiului, edilii au optat pentru o varianta mai ieftina: omnibusul. Acest stramos al troleibuzului actual, adus din Budapesta, era dotat cu un motor electric si avea roti de lemn. Arhivele vorbesc de un "monstru zgomotos, pe roti". Intr-adevar, omnibuzul s-a dovedit foarte "galagios" si chiar periculos. Din cauza gradului mare de instabilitate, omnibusul se rasturna foarte usor, provocand numeroase accidente. Din acest motiv, acesta nu a circulat în cetate decat doua luni. Edilii au revenit la propunerea initiala de a instala un tramvai electric la Sibiu. Ideea a apartinut lui Carl Wolf, un sibian vizionar de al carui nume se leaga si importante realizari precum introducerea canalizarii si a apei potabile, pavarea strazilor si construirea noii cladiri a hotelului "Împaratul Romanilor" . Tot acesta se face "vinovat" de construirea caii ferate de la Sibiu spre Vint, Fagaras, Valea Oltului si Cisnadie, a uzinei electrice si a hidrocentralei Sadu I. Dupa experimentul esuat cu omnibusul, edilii cetatii au revenit la propunerea lui Wolf, refuzata, initial, din cauza costurilor legate de instalarea retelei de sine.
Calendarul tramvaiului
8 noiembrie, 1905 - intra în functiune prima linie de tramvai pe traseul Piata Garii - "Dumbrava Mica" , adica Parcul Sub Arini.
1910 - s-a prelungit linia pana la fosta statie Steaua
1912 - s-a continuat constructia liniei pana la actualul Cimitir al Eroilor
1915 - o noua extindere pana la padurea Dumbrava.
Lege de aur - curatenia
La sfarsitul anilor ’60, Ioan Tancou, fost maistru tramvaist, octogenar la vremea respectiva, îsi amintea, într-un material publicat în "Flacara Sibiului", ca, în anul 1925, tramvaiele din Sibiu aveau un parc de opt vagoane, cu cate doua motoare de 23 de cai putere si sase vagoane cu cate doua motoare de 29 de cai putere. "Înainte de iesirea din remiza, vagoanele erau verificate si trebuiau sa straluceasca de curatenie. Orice abatere de la acesta regula era sever sanctionata de conducerea societatii de tramvaie" , spunea pensionarul citat de ziarul amintit. Faptul ca respectarea curateniei era regula de baza este confirmat si de fotografii din vremea respectiva. În interiorul vagoanelor era scris "Fumatul si scuipatul pe jos sunt interzise!" . Dupa punerea sa în functiune, tramvaiul s-a impus printre mijloacele de transport urban, tot mai multi sibieni apeland la serviciile sale. În 1925, la 20 de ani de la darea în folosinta, aproape 4 milioane de bilete fusesera vandute, iar numarul celor cu abonamnete a crescut simtitor, depasind numarul celor transportati cu bilete.
Cel mai aprig dusman al tramvaiului
Clopotelul care anunta statiile de pe ruta vechiului tramvai de pe Corso s-a oprit demult. Timpul si poate chiar nepasarea isi revendica acum dreptul si asupra ultimei linii de tramvai din Sibiu. Despre linia Sibiu-Rasinari si retur este mult de spus. De fapt, aceasta ruta face parte din ultima etapa de introducere a tramvaiului in Sibiu. Cei mai in varsta isi amintesc ca rasinarenii au optat pentru tramvai pentru ca au ajuns la concluzia ca introducerea caii ferate ar fi o investitie mult prea costisitoare. Oamenii din sat s-au apucat sa construiasca linia de tramvai. Lucrau pe mancare deoarece seceta a dus la o lipsa acuta de hrana. Dupa ce au terminat, rasinarenii s-au legat de ruta orasului care ajungea pana la Hanul Dumbrava, pe acelasi ecartament de linie ingusta. Cu mici retusuri, linia a rezistat pana azi. Si tramvaiul la fel. Desi e vechi si nu transporta prea multa lume a putut gazdui, anul trecut, in cadrul Festivalului International de Teatru, chiar o piesa, cu priza la public.
O inventie americana
Tramvaiul a fost inventat în 1775, de englezul John Outram. Vehiculul destinat transportului în comun circula pe sine din fonta. Era tras de doi cai, dar nu a fost folosit în oras. În 1832, John Stephenson a construit primul tramvai urban, în New York. Acesta facea legatura între Manhattan si Harlem. În 1852, francezul Emil Loubat a avut ideea încastrarii sinelor în pavaj. El a construit linia de pe strada nr. 6 din New York. În 1869 se introduce, în Anglia, tramvaiul cu abur. Dupa 3 ani, în 1873, pentru a reduce poluarea, se încearca alimentarea tramvaiului la cap de linie cu abur supraîncalzit, pentru efectuarea cursei pana la celalalt capat. Tot în 1869 este pus în circulatie, la Timisoara, tramvaiul cu cai. La 28 decembrie 1872 este pus în functiune, la Bucuresti, primul tramvai cu cai din capitala. În 1906 se pune în circulatie, tot în capitala, un tramvai cu abur. Tramvaiul electric apare abia în 1879. Americanul de origine belgiana K.J. Depoele inventeaza tramvaiul electric, construit ulterior de firma Siemens. Primele curse au fost efectuate pe traseul Berlin-Lichtenfelde, alimentarea fiind facuta prin sine. La Expozitia Universala de la Paris este prezentat un tramvai electric la care alimentarea era facuta prin fir aerian, iar la editia din 1882 se prezinta alimentarea prin doua fire. În 1900 firma "Lombat et Gérin" prezinta la Expozitia Universala de la Paris un model perfectionat de omnibus. În 1904 se încearca introducerea acestuia în Sibiu, dar rezultatele fiind nesatisfacatoare. Se renunta la idee atunci si se folosesc tramvaiele. În 1955 se introduc experimental, la Bucuresti si Timisoara, primele troleibuze.
=Marturisire unui fost detinut politic Zdranganitul tramvaiului, "vocea" sperantei=
La 33 august 1918, se construia remiza de tramvaie langa actuala strada Uzinei, iar la 25 septembrie 1927 se dadea în folosinta prelungirea liniei din Orasul de Jos, pana în Piata Conrad. În perioada de criza si foamete din 1914-1917 se construieste ultima prelungire a traseului tramvaiului: Sibiu-Rasinari. Dupa cum arata documentele, materialele necesare constructiei au fost achizitionate de catre comuna, lucrarile fiind efectuate de catre locuitorii comunei care au fost platiti nu în bani, ci în alimente. Tramvaiul devenise, în perioada interbelica, un simbol al dezvoltarii orasului. Un fost detinut politic îsi amintea, într-un volum de memorii, ca, în jurul anului 1948, si-a dat seama ca este în puscaria din Sibiu, dupa zdranganitul tramvaiului pe Bulevardul Victoriei. Tramvaiul nu era doar zgomotos, ci, adesea, periculos. Nu sunt putine consemnarile si memoriile care noteaza ca, de multe ori, vagonul care cobora strada General Magheru se oprea în vitrina unui magazin, iar, cand urca pe acelasi traseu, mergea atat de încet, încat putea fi depasit de oricine mergea pe jos, în pas grabit. Aceste accidente, dar si aparitia unor autobuze mai încapatoare si a unor trasee mai convenabile, i-a determinat pe edilii vremii sa renunte treptat la mentinerea tramvaiului, pastrandu-se, la sfarsitul anilor ’70, doar traseul Cimitir-Hanul Dumbrava-Rasinari. [1]
