De la Publicitate Enciclopedica

Despre Socrate

Socrate s-a nascut in jurul anilor 470, 469 i.H., in Atena. Era fiul unui sculptor si al unei moase. Desi se spune ca el ar fi fost cel mai intelept om al timpurilor sale, nu a lasat nimic scris. Despre invataturile sale, avem informatii de la elevii sai Platon si Xenophon.

Procesul lui Socrate a avut loc in anul 399 i.H.. Documentul ce continea acuzatia adusa lui Socrate s-a pierdut, dar in opera lui Diogenes Laertius este prezentat textul. Se stie ca acuzatorul lui Socrate a fost Meletus, fiul lui Meletus din Pitthos.

Potrivit acestui document, "...Socrate este vinovat pentru ca a refuzat sa ii recunoasca pe zeii recunoscuti de stat, si pentru ca a introdus noi divinitati. El este deasemenea vinovat pentru coruperea tineretului." Acuzarea cerea aplicarea pedepsei cu moartea.

Argumentele lui Socrate

Miroslav Ivanovic - Institute for Criminological and Sociological Research, arata care este in esenta argumentatia lui Socrate in lucrarea Crito, de Platon. Dl. Miroslav Ivanovic este autorul articolului "Ultima eroare a lui Socrate".

In Crito, Socrate justifica decizia sa de a accepta pedeapsa cu moartea, pedeapsa stabilita prin hotararea pronuntata impotriva sa de judecatorii atenieni.

Socrate dialogheaza cu Crito, prietenul sau, si respinge propunerea acestuia de a evada.

Argumentele lui Socrate:
1. Incalcarea legii este un lucru injust, in timp ce respectarea legii este un lucru just intrucat legile sunt juste.
2. Legile sunt juste.
3. Legile ateniene sunt juste, chiar daca legitimitatea legii in general poate fi pusa la sub semnul intrebarii.
4. Hotararile judecatoresti luate in baza legilor sunt juste.
5. Cand sunt pronuntate, hotararile judecatoresti trebuie duse la indeplinire.
6. Lipsa de respect fata de hotararile judecatoresti duce la distrugerea sistemului legislativ.

Concluzie: Evadarea din inchisoare este un lucru injust si prin urmare un act inacceptabil din punct de vedere moral. Pentru ca aceasta concluzie sa fie adevarata, trebuie ca insasi premisele sa fie adevarate. Or cel putin una dintre aceste premise, nu poate fi adevarata. In conceptia dlui Miroslav Ivanovic, ultima premisa este cea care duce la eroarea in argumentare (Lipsa de respect fata de hotararile judecatoresti duce la distrugerea legilor).^[2]