Rezidentiat
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Rezidentiat
- HOTĂRÂRE nr. 740 din 13 noiembrie 1997
cu privire la organizarea învăţământului postuniversitar medical şi farmaceutic uman
…
ART. 3
Formele de învăţământ postuniversitar medical uman sunt: rezidenţiatul, dobândirea unei alte specialităţi, forme de pregătire continuă medicală, dobândirea de competenţe, precum şi celelalte forme de perfecţionare postuniversitară prevăzute de Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
ART. 4
Rezidenţiatul este forma de învăţământ post universitar în medicină, stomatologie şi farmacie, având durata cuprinsă între 2 şi 7 ani, care permite obţinerea specializării medicale. Durata rezidenţiatului, pe specializări, este stabilită de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Nationale, Colegiul Medicilor din România, respectiv de Colegiul Farmaciştilor din România.
ART. 5
Rezidenţiatul se organizează pe două module:
a) modulul I, cu durata de 1-2 ani, care se desfasoară numai în clinicile universitare, fiind normat ca activitate de învăţământ, conform art. 7;
b) modulul II, cu durata de 1-5 ani, care se desfasoară atât în clinicile universitare, cât şi în unităţi sanitare şi farmaceutice de stat sau particulare acreditate de Ministerul Educaţiei Naţionale prin universităţile de medicină - şi Ministerul Sănătăţii - prin Centrul de Pregătire Postuniversitară a Medicilor şi Farmaciştilor, precum şi de Colegiul Medicilor din România, respectiv Colegiul Farmaciştilor din România.
Durata modulelor se stabileste de Ministerul Educaţiei Nationale, Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România, respectiv Colegiul Farmaciştilor din România, în funcţie de durata totală a rezidenţiatului şi de specializare.
ART. 6
Repartizarea rezidenţilor pe centre universitare se organizează de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea Colegiului Medicilor din România, respectiv a Colegiului Farmaciştilor din România. Repartizarea rezidenţilor pe clinici şi pe alte unităti se realizează prin universităţile cu activitate medicală.... mai mult...[1]
- Rezidentiatul este practic inceputul carierei ca medic. Indiferent de specializarea aleasa, rezidentiatul confera viitorilor medici posibilitatea de a se perfectiona si de a fi recunoscuti. In conditiile in care examenul in sine reprezinta o incercare pentru absolventi, birocratia mai pune cateva bete in roate.
In primul rand este vorba despre examenul propriu-zis, a carui bibliografie este disponibila candva in martie, ajustata apoi in mai si de cate ori se mai iveste ocazia. Anul acesta bibliografia nu este inca accesibila candidatilor, iar noutatile apar in fiecare saptamana. Ultima ar fi ca preparatorii si asistentii sa nu mai fie numiti direct rezidenti, fara a da examenul.
In plus, conform legii, rezidentii nu pot activa ca liber profesionisti pana nu trec examenul de specialitate. Masura ii afecteaza mai ales pe medicii rezidenti dentisti, care trebuie sa activeze doar in clinica de specialitate, pentru ca altfel comit practic o ilegalitate.
Medicii dentisti sunt pusi intr-o situatie delicata, deoarece, la nivel de tara exista doar 35 de posturi disponibile - conform datelor din 2005. Mai mult, dintre aceastea majoritatea sunt disponibile la Chirurgie Oro-Maxilo-Faciala, iar restul la Ortodontie si Ortopedie Dento-Faciala.
Drept urmare, orice rezident care ar dori sa profeseze, platit sau nu, la un cabinet privat, pentru a invata meserie, nu are drept de libera practica pentru a face acest lucru. In plus, nici un medic dentist rezident nu poate sa isi deschida un cabinet privat din acelasi motiv, in timp ce absolventii care nu s-au inscris la rezidentiat, o pot face fara probleme.... mai mult...[2]