Proprietate
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Proprietate
Dreptul de proprietate
Cum verificaţi actele de proprietate
Pentru a demonstra că este proprietar, persoana care vinde casa trebuie să aibă următoarele documente: actele de proprietate ale casei, certificatul de sarcini, un certificat fiscal. Toate acestea sunt necesare şi la notar, la încheierea tranzacţiei.
1) Certificatul de sarcini (cunoscut şi sub denumirea de "extras din cartea funciară") se obţine de la judecătoria în raza căreia se află locuinţa. În acest act trebuie să apară:
a) numele proprietarului; aveţi grijă să fie identic cu numele persoanei din faţa dumneavoastră şi să nu fie diferenţă nici măcar de o iniţială;
b) numărul de ordine şi numărul cadastral al fiecărui imobil; acest număr este de fapt cel care îţi certifică autenticitatea actului şi te va ajuta ulterior să faci verificări sau înscrierea la judecătorie în cartea funciară;
c) suprafaţa terenului;
d) titlul de proprietate, cu actul de provenienţă şi demersul juridic prin care a fost obţinut; poate fi autorizaţie de construire, act de vânzare-cumpărare, de la o persoană fizică sau juridică sau de la vreo instituţie de stat (pentru cele construite înainte de 1989). Mai poate fi obţinut prin moştenire sau donaţie;
e) dacă are sau nu ipotecă (locuinţa este gaj pentru un împrumut) ori comandament (proces pe rol pentru datorii şi restricţie de vânzare, pe care o pun de regulă asociaţiile de proprietari pentru datoriile la întreţinere, interzicând astfel vânzarea lor). Nu este un lucru de neglijat să afli că pe casă există una sau două ipoteci care ar putea face posibilă vânzarea ei prin licitaţie sau trecerea în proprietatea altcuiva.
Atenţie, judecătoria eliberează în orice situaţie certificatul de sarcini pentru o casă, chiar dacă este sau nu ipotecată sau dacă are restricţii de vânzare! În cazul în care acestea există, pe hârtie este scris cu roşu dacă are restricţii de vânzare.
2) Certificatul Fiscal este eliberat de circa financiară în raza căreia se află locuinţa şi arată dacă proprietarul are sau nu datorii la plata impozitelor la stat pentru casă. Acest document, ce seamănă cu o adeverinţă, eliberat tot de o instituţie a statului, va certifica încă o dată că proprietarul este persoana cu numele respectiv. În afară de acest semnal, este bine că în acest mod veţi afla şi dacă impozitele sunt plătite la zi.
3) Titlul de proprietate este cel mai important act şi trebuie verificat cu atenţie. Pe acesta nu trebuie să apară ştersături, ştampile neclare, semnături ilizibile, indescifrabile ale notarilor sau persoanelor oficiale. O persoană poate dobândi o casă prin cumpărare, prin construire, prin retrocedare, prin succesiune sau donaţie. Fără a fi proprietar al casei, poate avea însă dreptul de a locui sau a se folosi de ea prin dreptul la uzufruct, prin dreptul de uz sau dreptul de abitaţie, dreptul de servitute sau dreptul de superficie. O persoană care nu este proprietar, dar are dreptul la uzufruct, dreptul de uz sau dreptul de abitaţie, dreptul de servitute sau dreptul de superficie, nu are voie să vândă casa.
Dacă este o casă veche, construită înainte de 1945, nu aveţi încredere în cel care se pretinde proprietar, ci verificaţi starea acesteia la primărie, la serviciul juridic. Pentru Bucureşti, o astfel de statistică există şi pe site-ul Primăriei Municipiului Bucureşti: www.pmb.ro. Aici, la o rubrică specială, puteţi introduce adresa casei şi automat vi se va afişa o situaţie a stării ei juridice. În cazul în care există un dosar pe rol, se afişează şi numărul dosarului şi al revendicatorului, precum şi data începerii procesului.... mai mult...[1]
Proprietate Industriala
Consiliul Superior de Proprietate Industriala
Consiliul Superior de Proprietate Industriala, prescurtat CSPI, în acord cu practica internationala, este o organizatie neguvernamentala si nonprofit, care are drept obiectiv promovarea proprietatii industriale în societate, reunind specialisti în proprietate industriala si titulari de drepturi de proprietate industriala.
CSPI urmareste respectarea drepturilor titularilor de inventii, marci, desene si modele industriale, apararea acestora în piata, cultivarea eticii profesionale a titularilor de drepturi de proprietate industriala pe piata produselor si serviciilor, elaborarea de propuneri ale utilizatorilor de drepturi de proprietate industriala pentru îmbunatatirea legislatiei si practicii în domeniu precum si alte actiuni de sprijinire a titularilor si de crestere a prestigiului specialistilor în creativitate tehnica si proprietate industriala în societate.
CSPI are mai multe Consilii de specialitate iar membrii CSPI si ai Consiliilor acestuia pot fi persoane fizice sau juridice.... mai mult...[2]
Agentii de proprietate industrială
- Agentia de Proprietate Industriala RODALL prin consilierii sai în proprietate industriala are dreptul sa asiste si sa reprezinte în fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci - OSIM, precum si fata de terti, orice persoana fizica si juridica româna sau straina, in probleme legate de Inregistrare marci, Brevete de inventii si Desene industriale.
Importanta proprietatii intelectuale si industriale
- Nici o informatie in format scris sau electronic nu poate tine locul unei asistente profesionale puse la dispozitie pe baza unor cunostinte temeinice si a unei vaste experiente în domeniu, pentru fiecare caz în parte.
De-a lungul timpului omul a învatat sa-si apere bunurile care îi apartin manifestandu-si din ce în ce mai mult simtul de proprietate. Pe masura dezvoltarii societatii omenesti, dreptul asupra bunurilor proprii a început sa fie recunoscut prin puterea legii. Astfel a aparut proprietatea asupra creatiei mintii omenesti - proprietatea intelectuala, cu o foarte importanta parte a sa, proprietate industriala. In aceasta cuprinzatoare sfera a proprietatii industriale sunt incluse acele realizari ale inteligentei umane care au aparut pentru rezolvarea unor probleme cu caracter aplicativ si care au permis solutii reproductibile la nivel industrial. ...mai mult...[3]
Dreptul de Proprietate Comuna pe Cote-Parti
Proprietatea comună poate fii definită ca fiind, aceea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizează prin aceea că dreptul asupra bunului sau a bunurilor aparţine concomitent mai multor persone, mai multor titulari, care tot concomitent exercită atribute conferite de dreptul de proprietate sau alt drept real, fără ca bunul să fie fracţionat în materialitatea sa . În dreptul civil proprietatea comună se poate prezenta sub două forme:
1. – proprietatea comună pe cote-părţi
2. – proprietatea comună în devălmăşie
Proprietatea comună în devălmăşie se caracterizează prin faptul că bunurile aparţin în comun mai multor titulari, fără a se preciza nici măcar o cotă matematică, ideală, abstractă, din dreptul de proprietate . Proprietatea comună pe cote-părţi se caracterizează prin accea că titularul al unei asemenea drept nu este o singură persoană, ci două sau mai multe personae; întinderea dreptului fiecărei coproprietar este stabilită matematic, exact, dar abstract, sub forma unei fracţiuni zecimale raportate la drept, şi nu la bun .
DEFINIŢIA DREPTULUI DE PROPRIETATE PE COTE-PĂRŢI
Proprietatea comună pe cote-părţi se caracterizează prin aceea că titularul al unei asemenea drept nu este o singură persoană, ci două sau mai multe persoane; întinderea dreptului fiecărei coproprietar este stabilită matematic, exact, dar abstract, sub forma unei fracţiuni zecimale raportate la drept, şi nu la bun. Obiectul dreptului nu este divizat în materialitatea sa, în sensul în care proprietarii cunosc întinderea dreptului lor, însă nu cunosc partea materială din bun care corespunde dreptului lor. Proprietatea comuna pe cote-părti este intâlnită sub denumirea de coproprietate, este acea formă a proprietăţii comune ce se caracterizeaza prin faptul că bunul aparţine concomitent mai multor proprietari nefiind fracţionat in materialitatea lui, ceea ce este fracţionat este numai dreptul de proprietate referitor la acel bun. Dreptul de proprietate este fracţionat în cote-părţi matematice, ideale, abstracte şi nu în materialitate, astfel încât, pe perioada coproprietăţii, dreptul fiecărui coproprietar poartă asupra fiecărei particule din bun. Dreptul coproprietarilor se manifestă printr-o generalizare a dreptului fiecăruia în fiecare moleculă asupra bunului indiviz. Cotele matematice abstracte se vor materializa doar odată cu încetarea coproprietăţii prin partaj. Cota-parte, ca noţiune esenţială pentru lămurirea problemelor de proprietate comună, exprimă pe de o parte întinderea dreptului fiecărui coproprietar în cadrul dreptului de proprietate asupra bunului sau a bunurilor comune iar pe de altă parte, măsura în care fiecare coprorietar sau coindivizar îşi poate exercita, simultan şi concurent cu ceilalţi, atributele recunoscute de lege asupra bunului sau bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună precum şi obligaţiile corelate. ... mai mult...[4]
Proprietate privată şi eficienţă
Trecând acum la perspectiva economică asupra proprietăţii vom da, cum ne şi aşteptăm probabil, peste o şcoală importantă care pune accentul pe eficienţă. Nu vom descrie aici toate variantele acestei şcoli. Ideea fundamentală este însă expusă în diverse locuri.10.6
Argumentul de bază în favoarea proprietăţii private poate fi expus sub forma unor experimente imaginare. Ele pot fi găsite atât în scrierile filosofilor, cât şi în cele ale economiştilor. Experimentul gândit pleacă de la situaţia ipotetică în care nu există drepturi de proprietate. Deobicei sunt avut în vedere drepturi de proprietate asupra unor obiecte materiale, cum ar fi casele sau maşinile. În rest, ideea este să arătăm că introducerea drepturilor de proprietate reduce din costuri şi sporeşte eficienţa.
Aici vă propunem să variem puţin experimentul şi să admitem chiar că există drepturi de proprietate atunci când sunt implicate obiecte materiale. Nu există însă în situaţia ipotetică respectivă drepturi de proprietate privată asupra firmelor. Să zicem că întemeiaţi, în aceste condiţii, o firmă de construcţii. De fapt, ce faceţi? Angajaţi oameni, formaţi o echipă şi găsiţi pe cineva care vrea să construiască o casă. Membrii echipei se apucă de lucru, ridică în parte casa. Într-o zi, cineva îşi propune să vă ia firma. Firma nu este însă un obiect, nu va veni cu o macara şi un camion. Va veni cu propuneri către echipă. Membrii ei vor lucra sub acelaşi nume, vor continua chiar lucrarea începută, dar vor fi angajaţii persoanei care preia prin această metodă firma. Dumneavoastră vă duceţi la şantier şi descoperiţi că nimeni nu vă mai recunoaşte. Sunteţi un simplu străin.
Care este dezavantajul situaţiei în care nu există drept de proprietate asupra firmei? Ca şi în cazul în care oricine ar putea intra în casa dumneavoastră şi locui acolo, va trebui să luaţi măsuri de precauţie. Pot fi imaginate multe asemenea măsuri. Nu spuneţi nimănui unde aţi mai găsit de lucru pentru echipă. Aveţi grijă ca uneltele să fie în proprietatea dumneavoastră (lucrul acesta este posibil în cazul experimentului nostru imaginar). Încheiaţi contracte cu fiecare membru al echipei, dar nu în numele unei firme, ci contracte între indivizi. Cu persoana căreia îi construiţi casa încheiaţi, de asemenea, un contract între indivizi.
Situaţia descrisă mai sus este însă foarte dezavantajoasă din perspectiva costurilor. Aveţi în special o sumedenie de costuri ale tranzacţiilor. Proprietatea privată asupra firmei ar elimina aceste costuri. Eficienţa creşte, aşa cum creşte şi atunci când nu trebuie să stai mereu lângă casă pentru a o păzi. Poţi executa acţiuni din setul de oportunităţi care aduc beneficii.
Gândiţi-vă, de altfel, că fără proprietate privată asupra firmei este chiar extrem de greu, dacă nu imposibil, să aperi numele firmei. Alţii vor crea firme care folosesc acelaşi nume şi vor prelua astfel din clientela care crede că are de a face cu firma al cărei nume a fost furat.
Când există drepturi de proprietate asupra firmei acestea pot fi transferate ca şi oricare alte drepturi de proprietate. Firma poate fi făcută cadou; poate fi vândută contra unei sume de bani sau a unor bunuri şi servicii... mai mult...[5]
