De la Publicitate Enciclopedica

Portelanul Limoges

Portelanul a fost descoperit de chinezi in urma cu mai bine de o mie de ani. Europenii l-au pipait cu ochii si miinile de-abia prin secolul XV, mai intai Marco Polo, care l-a remarcat in calatoria sa in Orientul Indepartat si, ulterior, de Vasco da Gama, cel care nu a pregetat sa faca intaiul "import". Una dintre primele multinationale de succes, Compania Indiilor Orientale, si-a fondat renumele si pe "brandul" generic al portelanului chinezesc. Segmentul clientelar era de nisa, dar cu high income. Ludovic Soare era un mare amator de portelan chinezesc, pentru care platea sume fabuloase. Iata de ce mai bine de un sfert de secol europenii s-au straduit din rasputeri sa creeze pasta ce, prin coacerea la temperaturi de peste 1400 de grade Fahrenheit, devine o prezenta diafana, angelica, translucida aproape.

Primii au fost germanii din Meissen, insa despre aceasta am avut ocazia sa va vorbesc intr-unul din numerele anterioare si puteti afla mai multe din cartea "Marci Vizionare", in curs de aparitie la gav-balkanski.proiect. Daca am ales astazi tot o marca de portelan celebru este pentru a aduce un contrapunct latin rigorii germanice. La citeva decenii (istoricii considera 1768 ca fiind anul semnificativ) dupa "inregistrarea" marcii Meissen, francezii din orasul Limoges reuseau sa produca si ei pentru prima oara portelan.

Limoges este situat pe un teren bogat in argila alba superioara calitativ celei de Meissen. Caolinul - cum avea sa fie denumit - avea in primul rand ascendentul unei mai bune maleabilitati si rezistenta sporita, asadar o mai facila "punere in opera" (imi place sa cred ca aceasta expresie atat de uzitata astazi in jargonul constructorilor provine din acele epoci rafinate si nu are de-a face cu prozaicul ciment contemporan...). Spre inceputul secolului, francezii detineau suprematia continentala: portelanul de Limoges era cel mai alb, cel mai pur si cel mai fin din Europa.

Spre deosebire de germani insa, francezii au adus dincolo - de intuitie, sclipire si talent - anitica debandada si lipsa de rigoare. Cetatenii respectabili din Meissen au "arestat" portelanul intre zidurile unei unice fabrici-cetate si toate produsele de origine erau ferite de falsuri si de carpeala amatorilor, protejate de o marca si o identitate puternice.

Francezii, in schimb, au inceput sa marcheze cu numele Limoges (fara sa existe un icon, un logo, un semn comun acceptat) toate produsele din portelan create in zona, indiferent de autor, manufactura, fabrica. Au creat chiar si brand extension, pentru ca - de exemplu - prima fabrica din Limoges devine o subsidiara a celei din Sévres, furnizoare a Curtii Regale, rezultatul fiind un brand mult mai puternic prin contaminare cu sangele albastru care avea in curand sa se prelinga pe esafod...

Pe la 1830 existau 35 de fabrici "Limoges", pentru ca in anii '20 ai secolului trecut sa fie aproape 50... Perioada de maxima inflorire poate fi considerata epoca Art Deco, care este, insa, in acelasi timp, si reperul cronologic si stilistic de la care pleaca cele mai multe falsuri. Practic, astazi nici cei mai reputati specialisti nu pot stabili cu precizie originea de Limoges autentica. Si, daca o fac, le este aproape imposibil sa numeasca producatorul. Cu exceptia celor care au devenit sub-brand-uri, precum Haviland (cel mai cunoscut), Guerin, Pouyat, Elite...

Iata de ce, daca sunteti ispititi sa achizitionati un Limoges, va recomand doua lucruri: sa nu va lasati amagiti de la bun inceput de simpla semnatura "Limoges" si sa optati, din marea varietate de forme si obiecte, pentru o caseta de portelan: pentru ca, trebuie sa stiti ca aceste obiecte au fost printre cele mai des produse; nu uitati ca era o epoca in care doamnele si domnisoarele foloseau des sarurile aromate, bomboanele cu anason sau biletelele de amor...^[2]

• Viena -Colectia de portelanuri si argintarie a Habsburgilor , plus Tezaurul - ...cateva poze^[3]