De la Publicitate Enciclopedica

Obiceiuri Româneşti

• Datini, obiceiuri si superstitii la praznice si sarbatori; Datini, obiceiuri si superstitii la sarbatorile din anul calendaristic

Coliva de struguri la mosii Schimbarii la Fata In traditia populara, sarbatoarea de Obrejenie sau Pobrijenie are loc alaturi de sarbatoarea ortodoxa a Schimbarii la Fata si odata cu despartirea de vara. Acum are loc schimbarea vesmintelor naturii ... mai mult

Obiceiuri din Vinerea Mare Vinerea Mare - Vinerea Pastilor, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si a murit Mantuitorul lumii. Zi aliturgica, ... mai mult

Obiceiuri din Joia Mare In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda. In seara acestei zile ... mai mult

Descantecele si Nascatoarea de Dumnezeu Ca practica, descantatul este foarte vechi, fiind prezent nu numai la romani, ci si la multe alte popoare, sub diferite denumiri. Scopul lui declarat este vindecarea unor boli, alungarea duhurilor ... mai mult

Martisorul - origine si semnificatie In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, ... mai mult

Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, ... mai mult ^[1]

Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou

Masca imita un cap de animal –capră, oaie –cu bogate elemente ornamentale, panglici, ciucuri. Alături de măsti, unii colindători fac pe “dracii”, purtând pe cap aşa numitele “cuşme de draci.” Aceste cuşme sunt nişte caciuli uriaşe, până pe umeri, având orificii în dreptul gurii şi ochilor, iar în rest urechi de iepure, coarne de berbec, o imitaţie caraghioasă de nas, o limbă lungă. Sarbatorile de iarna la romani se desfasoara intre 24 decembrie si 7 ianuarie si au ca puncte centrale Craciunul, Anul Nou si Boboteaza (cu ajunurile aferente), caracteristica lor cea mai importanta fiind repertoriul neasemuit de bogat in datine si credinte.^[2]

Craciunul

Craciunul este denumirea populara a sarbatorii Nasterii Domnului Iisus Hristos, celebrat, in fiecare an, la 25 decembrie. Cuvantul este probabil de origine latina, fiind derivat din "creatio" (nastere). Sarbatoarea crestina a inlocuit vechea sarbatoare persana a zeului Chithra (Sol invictus) pe baza concordantei simbolului solar si a proximitatii solstitiare.

Ceremoniile care insotesc sarbatoarea Craciunului au radacini adanci precrestine ce amintesc de calendele romane celebrate pana in secolul al II - lea i. Hr., in luna martie, dupa care se muta in ianuarie, precum si de Saturnalii.

Colindele

Colindele, urarile de belsug si recolta bogata cu Plugul, Plugusorul, Sorcova, Jocurile cu masti (Capra, Cerbul, Ursul), Cantecele de stea sunt cateva din manifestarile folclorice care fac din sarbatorile de iarna unele din cele mai spectaculoase manifestari spirituale ale poporului nostru.

Colindatul, cuvant derivat din latinescul "calenda", deschide, de obicei, ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor de Anul Nou. La colindat participa tot satul traditional, desi efectiv colinda doar copiii si flacaii, constituiti in cete, ceata fiind alcatuita dupa o oranduiala bine stabilita, avand o ierarhie proprie, un conducator si un loc de intalnire. Incepand cu ajunul Craciunului, de la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor ulitele satelor rasuna de glasul colindatori.

Purtand costume traditionale si traiste cat mai incapatoare, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate: "Buna dimineata la Mos Ajun,/Ne dati ori nu ne dati", si daca cei din casa le deschid usa, incep sa cante mai departe. Cu acest prilej, gazda le imparte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framantati si copti chiar in acea zi.

Colindatorii merg din casa in casa, cantand pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta si in ajunul Anului Nou, spunand colinde ca "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne", dar si in seara Sfantului Vasile, paralel cu Plugusorul.

Plugul, Steaua

In ajunul Anului Nou, cete de flacai si de barbati de curand insurati pleaca cu Plugul, o urare de recolte bogate in anul care abia incepe. Urarea de plugusor este de fapt un adevarat poem care descrie, recurgand la elemente fabuloase, toate muncile agricole - de la aratul ogorului pana la coptul colacilor. Cetele ureaza belsug si prosperitate gazdelor, pocnind din bice si sunand din clopotei sau talangi.

Steaua care s-a aratat celor trei magi de la Rasarit este evocata de Steaua cu care merg copiii de 7 - 14 ani, la colindat, in seara de ajun a Craciunului.

Ducand cu ei o stea mare, din lemn, impodobita cu hartie colorata si cu crengute de brad sau vasc, pe care este lipita si o iconita cu Maica Domnului si Pruncul, copiii merg din casa in casa cantand versuri religioase despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare", "In orasul Vitleem" sau "Trei crai de la rasarit".

Capra

Incepand cu Ignatul (20 decembrie) si sfarsind cu zilele Craciunului, prin alte parti incepand cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai in ziua de Sfantul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu Capra, Turca sau Brezaia.

Capra a fost socotita de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul Caprei (omorarea, bocirea, inmormantarea, invierea) a fost, la origine, un ceremonial grav, un element de cult, dar in cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor si succesul recoltelor.

In zilele noastre, jocul a ramas un pretext pentru una din traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare si masti in culori vii, pentru inveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou.

Ca si la celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc.

In unele locuri, in noaptea Cracinului, se intalneste si cantarea religioasa numita Vicleem sau Irozii, o drama religioasa care infatiseaza misterul Nasterii Domnului, la care participa copiii.

Personajele dramei sunt Irod si ceata sa de Vicleim, un ofiter si soldati imbracati in portul ostasilor romani, cei trei magi (Melchior, Baltazar si Gaspar), un cioban, un prunc si in unele parti o paiata. Vicleimul apare la noi pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai Evului Mediu.

Jocul papusilor

Alaturi de partea religioasa a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp si partea profana, reprezentata de jocul papusilor. Intr-o cutie purtata de doi baieti este infatisata gradina lui Irod si o parte din piata orasului. Mos Ionica, ingrijitorul curtii si o paiata dau nastere la o serie de scene care satirizeaza obiceiuri si sunt ridiculizati hotii, fricosii ori femeile ce se sulemenesc. Datand din vechime, teatrul papusilor a fost o petrecere placuta chiar in palatele Domnitorilor tarii.

Impodobitul brazilor

Un alt obicei foarte raspandit de Craciun este impodobitul bradului. El este mostenit de la romani, care l-au preluat, la randul lor, de la egipteni, inlocuind frunzele de palmier cu care acestia isi decorau casele, in ziua solstitiului de iarna, cu brad.

Brazii au fost impodobiti timp de multe secole cu mere, prajituri si dulciuri. Martin Luther a fost primul care a folosit lumanari pentru impodobirea bradului, in secolul al XVI-lea. In 1610, in Germania, a fost inventata beteala, un alt obiect nelipsit din arsenalul de decorare a bradului.

In Romania, bradul de Craciun a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, suprapunandu-se peste vechiul obicei autohton al butucului de Craciun - un trunchi de brad taiat si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie, simbolizand moartea si renasterea ciclurilor temporale.

Taiatul porcilor

De Craciun, se taie si porcii. Prin unele parti, taiatul porcilor se face la Ignat si, prin altele, datina aceasta se amana pana la Craciun, din pricina postului. Porcii sunt ingrasati cu graunte, faina, tarate si bostani pana in aceasta zi, iar noaptea ei vor visa daca vor fi taiati ori ba.

In unele locuri se zice ca in noaptea despre Ignat, porcii viseaza margele rosii la gat. Porcul care n-a fost taiat in ziua de Ignat nu se mai ingrasa, nu mai pune carne pe el si nu mai mananca, deoarece in ziua de Ignat si-a visat cutitul.

Cand injunghe porcul, cel ce-l taie, ca si cei din jur isi fac cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an, si zic: "La anul si la multi ani cu sanatate!".

Evenimentul este prilej de bucurie si petrecere, de reunire a micilor comunitati de la sate, de celebrare a bunastarii si ajutare a celor saraci prin pomana si urari de bine.

Se prajeste carnea proaspata, se mananca sorici, se destupa sticle de vin sau tuica din care sunt cinstiti vecinii si cei ce au ajutat la spintecare, se face o pomana a porcului cu bucati de carne gatite, cu carnati proaspat facuti, in vreme ce copiii se inghesuie la sorici si la jucat cu "basica porcului".

Turtele si colacii

O grija de seama a gospodinelor, in preajma Craciunului, este facutul turtelor si al colacilor pentru ziua de ajun. Turtele se fac din faina de grau "cernuta cu sita cea deasa" si se pun clit, adica una peste alta, pe soba sau pe polita, ca sa se usuce.

Turtele se mai numesc si scutecele sau pelincele Domnului, inchipuind, dupa credinta poporului, pe cele ce au slujit la nasterea pruncului Hristos.

Colacii se pregatesc fie pentru colindatori, numindu-se prin unele parti si colindete, fie pentru masa ajunului, fie pentru pomenirea mortilor. Femeia care face colacii pentru Craciun se duce in gradina cu mainile pline de aluat si zice catre fiecare pom astfel: "Mar, prun, par etc., astfel de rodnic sa fii cum sta aluatul pe mainile mele".... mai mult^[3]

Obiceiuri la alte popoare

COREEA Coreea este unica tara (in mod oficial) din lume inca divizata. Ambele state coreene sunt inarmate, periculoase si in principiu se afla in razboi. Acest capitol se axeaza indeosebi asupra Coreii de...... Detalii

IRAN Aceasta tara de dimensiuni considerabile (1 648 000 de km2) este in mare parte un platou care atinge in medie 1 200 de metri inaltime si i-a atras pe indo-europenii migratori (care au ocupat apoi E... ... Detalii

MALAYSIA Malaysia are o populatie de aproximativ 20 de milioane de locuitori, dintre care 50% sunt malaiezieni, 36% chinezi, 1% indieni si 4% alte natii. Din punct de vedere al structurii politice, Malay... ... Detalii

SINGAPORE Poate ca Singapore nu si-a propus niciodata sa devina un "tigru" (adversar de temut). Numele sau, Singapura, inseamna in limba sanskrita "Orasul leu", insa chiar si aceasta desc...... Detalii

THAILANDA In secolul al XIX-lea, Asia de Sud-Est a fost supusa unui vast proces de colonizare, insa un stat din aceasta zona a reusit sa-si pastreze independenta. Este vorba de Thailanda, cunoscuta candva in... ... Detalii

INDONEZIA Cea mai mare tara islamica, avand o populatie care se apropie de 200 de milioane de locuitori, Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume, alcatuit din peste 13 000 de insule. Se intinde pe o s... ... Detalii

CHILE Chile are o forma curioasa, fiind o fasie lunga si ingusta de teren. Aruncand o privire asupra unei harti a Americii de Sud observam ca Chile pare sa fie impinsa in Oceanul Pacific de o Argentina m... ... Detalii

FILIPINE Intre est-asiatici, filipinezii reprezinta un caz aparte. Ei sunt vorbareti, ca latinii; isi manifesta deschis caldura si emotiile; se simt in largul lor in compania americanilor si a occidentalilo...... Detalii

VIETNAM Desi devastat de razboi si de haosul economic, Vietnam trebuie in cele din urma sa iasa la liman, ca un participant de seama la progresul Asiei de Sud-Est. Teritoriul sau vast, de 330 000 de km2 (m... ... Detalii

UNGARIA La finele secolului al XIX-lea, ungurii au traversat trecatorile carpatice pentru a se stabili in bazinul Dunarii Centrale. Acolo au intemeiat un imperiu care a durat 1000 de ani, stapanind peste t...[Detalii^[4]

Obiceiuri pierdute

Obiceiuri de Paste pierdute

In comunitatile din muntii Vrancei s-au practicat pina de curind doua obiceuri populare de primavara inedite

Este vorba de "Prinsul Suratelor" si "Valaritul" care s-au pierdut insa in contemporaneitate. Potrivit obiceiului "Prinsul suratelor", asa cum a fost consemnat de etnografi, in prima zi de Paste fetele nemaritate se adunau acasa la una dintre ele si pregateau o masa cu oua rosii, pasca si colacei speciali. Dupa ce faceau schimb de oua incondeiate, colacei si stergare brodate in casa, fetele se prindeau "surate pina la moarte" si isi promiteau sa nu se dusmaneasca si sa nu-si fure una alteia iubitii. La masa era invitat un singur barbat instarit, ales de comun acord dintre gospodarii satului pentru a pecetlui juramintul. Seara, toti tinerii isi dadeau intilnire la bal sau la hora, iar fetele aveau privilegiul sa comande muzica la orchestra. In zona Narujei pina acum citiva ani se mergea in a doua zi de Paste cu Valaritul. Dupa Inviere, imediat ce primeau binecuvantarea preotului la biserica, flacaii puneau o naframa sau un steag intr-un bat si plecau sa anunte Invierea in sate, dar si disponibilitatea de insuratoare. Colindatul era insotit de strigaturi. Din pacate, obiceurile nu se mai practica asa cum se facea pe vremuri, insa pentru a nu fi pierdute au fost urcate pe scena, fiind interpretate acum doar de creatorii populari. In a doua zi de Paste se mai pastreaza insa obiceiul finilor de a-si vizita nasii cu colaci si oua rosii..... mai mult^[5]