De la Publicitate Enciclopedica

Noduri pescăreşti

__Este un nod dificil care necesita experienta in legarea si strangerea nodurilor. Realizarea sa este in cinci pasi:
- pasul 1 se face o bucla prin punerea firului in doua, care se introduce in gaura vartejului;
- pasul 2 bucla se da peste vartej si se suprapune cu firului dublu, formanduse doua bucle suprapuse, ca in imaginea de mai jos;
- pasul 3 vartejul se introduce prin ambele bucle formate la pasul doi de patru cinci ori;
- pasul 4 se strange nodul cu grija;
- pasul 5 se taie mustacioara ramasa si se agata vartejul la montura dorita.^[1]

Nodul pescăresc

Este un nod simplu, folosit de secole.
Prima dată a fost descris în anul 1834, într-o carte destinată pescarilor. Este preferat de pescari (de unde provine şi numele nodului) pentru îmbinarea a două corzi care au diametre similare.

Modul de legare :
- se aşează cele două corzi unul lângă altul (1),
- se execută un nod simplu pe şnurul roşu /negru, în interiorul nodului se prinde şnurul galben/maro 2(2-3),
-operaţia se repetă şi la şnurul galben/maro(4-5),
- se trag cele două corzi în sensuri opuse(6),
- astfel cele două noduri se alătură, formând nodul pescăresc(7).

Avantajele acestui nod sunt:
- este un nod simplu prin care se pot îmbina două frânghii de aceeaşi diametru.

Dezavantaj:
- după ce a fost folosit sub sarcină, deobicei nu se poate dezlega.

Deşi este un nod simplu, în cazul în care nu se execută corect, acesta se poate desface sub sarcină.
Nodul se consideră sigur dacă lungimea capetelor libere (cele două capete scurte ce ies din nod) exprimate în centimetri sunt mai mari decât diametrul frânghiei exprimat in milimetri.
La executarea nodului acesta este strâns cu mâna (cu o forţă relativ mică), dacă nu lăsăm capetele libere destul de lungi, la aplicarea unei forţe mai mari, odată cu strângerea nodului aceasta se poate desface.
Odată ce nodul a fost strâns bine (aplicând o forţă mai mare), acesta nu se va mai mişca, nu alunecă şi nu se mai dezleagă.

Caracteristicile şnururilor Gordius folosite la legarea nodului pescăresc:
- şnur tehnic având un diametru de 6 mm, realizat din polipropilenă, rezistenţă la rupere de 300 kgf, alungirea la folosirea unui greutaţi de 100 kg este de 6.30%, manta de culoare galben-maro respectiv roşu-negru.... mai mult...^[2]

• Adeseori, în timpul pescuitului este nevoie să se facă noduri rezistente (la legarea plumbului de sfoară, la legarea părţilor sforii rupte, la legarea carligelor, etc).
  După cum se ştie, există cîteva feluri de noduri. Cele-mai indicate pentru pescuitul cu lanseta şi care s-au dovedit sigure în practică sînt nodurile arătate în imaginile urmatoare:
  
  Diferite tipuri de noduri:

nod 1 - nod 2 - nod 3 - nod 4 - nod 5 - nod 6 - nod 7 - nod 8 - nod 9 - nod 10 - nod 11 - nod 12 - nod 13 - nod 14 - nod 15 - nod 16 - nod 17 - nod 18 - nod 19 - nod 20
Este necesar să se ţină seama că o sfoară înnădită, legată, trecînd prin inele dă naştere datorită nodului său la smucituri uşoare, dar bruşte (îndeosebi la lansare); aceste smucituri accelerează uzarea firului la nod. De aceea este necesar să se examineze mai des nodul şi să se încerce rezistenţa lui la rupere. Este util ca din cînd în cînd să rupem nodul şi să înnădim sfoara din nou. Cu o deosebită minuţiozitate trebuie făcute nodurile atît la firele împletite, eît şi la cele dintr-un sigur fir. Nodul reduce rezistenţa acestor fire aproape la jumătate: ele se rup uşor la nod şi adesea, la tracţiune, acesta se desface.
Unii pescari, înnădind firul, înfăşoară nodul şi capetele lui (desfăcîndu-le în părţi diferite şi apropiindu-le strîns de fir) cu un fir subţire de mătase şi-l acoperă după aceasta cu lac. Acest procedeu de înnodare este aplicabil exclusiv acasă; la pescuit el este destul de dificil de executat.^[3]