De la Publicitate Enciclopedica

Biografie

Se naşte la Brăila în 1890. Urmează studiile primare, gimnaziale şi liceale în oraşul natal. În timpul liceului, se apropie de cercul socialist şi îl cunoaşte pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae Bălcescu din Brăila în ultimul an de studiu, se spune că pentru republicanism naţional. Termină studiile liceale la alt liceu. Îşi continuă studiile la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, ale cărei cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie. În anul 1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. După o vreme în care colaborează la Studii filosofice sau la Noua Revistă Română, pleacă în Germania, la Göttingen, în vederea desăvârşirii studiilor. Aici îl prinde Primul Război Mondial. Revine în România şi îşi satisface stagiul militar la Brăila. Pe 25 noiembrie 1915 se căsătoreşte cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleacă în Germania, împreună cu soţia, pentru continuarea studiilor. Intrarea României în război, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lagărul de prizonieri de la Celle-Schlos, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917. Primul său fiu, Radu, se naşte în lagăr, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, Răzvan, i se naşte în luna iunie a anului 1918. În anul 1919 îşi susţine doctoratul în filosofie la Universitatea din München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Bergründung der Mathematik (Logistica ca o nouă încercare de definire a matematicii). Revine în ţară în 1919 dedicându-se carierei didactice şi jurnalistice. Convingerile sale politice de dreapta vor face să fie de mai multe ori arestat şi închis. Bolnav de inimă, moare la 15 martie 1940, în vila sa de la Băneasa, în prezenţa Cellei Delavrancea. Este cunoscut şi pentru legăturile sale romantice cu câteva dintre femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu (soţia muzicianului George Enescu), Elena Popovici-Lupa şi pianista Cella Delavrancea. Biografia sa este legată de două clădiri istorice existente şi azi, amintite de către elevii săi în memoriile lor: vila Marucăi Cantacuzino de la Sinaia (azi Muzeul „George Enescu" de la Cumpătu) şi „Vila de la Băneasa" (azi sediul unei societăţii comerciale de pe Str. Ion-Ionescu de la Brad din Bucureşti). Despre cea de a doua clădire se spune că ar fi primit-o în dar de la Nicolae Malaxa. După moartea lui N. Ionescu în 1940, vila de la Băneasa a servit ca reşedinţă Mareşalului Ion Antonescu.^[2]