De la Publicitate Enciclopedica

Mirodenii

Trebuie sa facem deosebire intre mirodeniile proaspete si cele uscate. Daca este posibil, este bine sa consumam mereu din cele proaspete. Sunt o serie de mirodenii si plante medicinale care pot fi cultivate si in gradina. Cele mai multe sunt rezistente la frig si nu cer multa munca. Pentru usurinta cultivarii, cele rezistente vor fi plantate separat de celelalte. O gradinita in miniatura de plante pentru mirodenii se poate realiza si in ladite.
Semintele de plante medicinale si mirodenii se gasesc in magazinele de seminte. Unii gradinari dispun chiar si de rasaduri. Pe site gasiti informatii care va vor fi de folos in aceasta privinta; in plus, exista carti de plante medicinale si mirodenii care pot fi de folos incepatorilor. In continuare dam o lista a celor mai folositoate plante - mirodenii:
Telina - sunt doua feluri de telina, de la ambele se pot usca frunzele pentru iarna. Au un gust foarte bun si sunt foarte sanatoase.
Patrunjelul - este una din mirodeniile cele mai bune si mai sanatoase. Se recomanda sa se foloseasca mai mult pasat cu mixerul si sa nu lipseasca din salate. Iarna trebuie uscat.
Arpagic (verde) - este sanatos si pentru rinichi si pentru glande.
Hasmatuchi - seamana cu patrunjelul, dilueaza sangele, curatandu-l de reziduuri, ca si usturoiul, si nu trebuie trecut cu vederea.
Peperoni - cunoscut si sub denumirea de piper verde, are niste fructe mari, goale pe dinauntru, aromate.
Marar - impiedica balonarile si stimuleaza digestia. Se folosesc frunzulitele subtiri, care se pot usca. Proaspat, este foarte bogat in vitamina C.
Anason - are proprietati asemanatoare cu cele ale mararului. Se foloseste cu succes in salata de ridichi. Semintele se folosesc la ceai, contra balonarilor si contra tusei.
Nasturel - din care se seamana la fiecare a treia saptamana o alta brazda, pentru a avea permanent frunze fragede. Se foloseste atat ca adaos la orice fel de mancare, cat si ca salata. Se poate usca si pentru iarna. Are efect de curatare a sangelui.
Maghiran si cimbru - se potrivesc la oricel fel de salata. Sunt foarte aromate, curata foarte bine sangele si stimuleaza activitatea glandelor. Sub forma de praf este indispensabila.
Chimen - are insusiri asemanatoare cu ale anasonului, la fel si ceaiul pregatit din el. In salate e mai bine sa fie utilizat ca pulbere.
Busuioc - are o mare putere de condimentare. Este un usor condiment al mezelurilor.
Tarhon - uscat, se poate gasi in orice bucatarie, si este foarte sanatos.
Rozmarin - trebuie folosit cu economie. Are proprietati asemanatoare cu usturoiul si este foarte sanatos, chiar si in ceai. Ca multe altele, se poate gasi sub forma de pulbere.
Salvia - este o planta medicinala cu efecte terapeutice multiple si se foloseste mai mult ca ceai, dar in cantitati mici poate fi adaugata si in preparatele noastre.
Menta - se foloseste mai mult ca ceai, dar lastarii tineri se pot folosi si drept condiment.
Limba mielului - este mai putin cunoscuta ca mirodenie, dar, pentru ca este foarte buna pentru tratarea bolilor de vezica, de rinichi, impotriva retentiei urinare, a bronsitelor, frunzele sau florile proaspat culese se pot utiliza in preparatele facute cu mixerul sau in salate. Se inmulteste singura prin caderea semintelor.
Mustar - atat frunzele cat si semintele sunt, in aceeasi masura, un medicament si un condiment excelent. Semintele se folosesc sub forma de praf. Consumarea in fiecare zi a unei lingurite de mustar ajuta digestia.
Pelin - este ceaiul amar pentru stimularea activitatii vezicii biliare, a stomacului si a intestinelor, dar se foloseste si in amestecuri de ceaiuri.
Roinita - se utilizeaza de obicei sub forma de ceai pentru nervi, rinichi si glande.
Ridichea - se foloseste ca salata sau ca adaos la salate de legume. Are o mare putere de fluidificare a mucozitatilor cailor respiratorii, se recomanda pentru topirea calculilor biliari, impotriva reumatismului si a bolilor de ficat. Se seamana la fiecare trei saptamani cateva seminte, ca sa avem mereu la dispozitie ridichi tinere.
Hrean - are aceleasi insusiri ca si ridichile, dar efectul lui este ceva mai puternic.
Cele mai multe mirodenii se pot usca pentru iarna. Se maruntesc cu un tocator de lemn deasupra unei site. In afara de aceste mirodenii obtinute din plante autohtone, care se pot si cumpara, se mai gasesc in magazine si altele, exotice, dintre care enumeram:
Praf de Curry - un amestec de plante originale din India, destul de intens aromat.
Paprica - pentru salate si sosuri de salate.
Coriandru - se foloseste mai ales pentru prajituri si cruditati si pentru preparate din fructe.
Vanilia - se foloseste mai ales pentru preparate dulci... mai mult...^[2]

Mirodeniile si sanatatea

Mirodeniile sunt percepute drept niste adaosuri cu rol de aromatizare si condimentare a preparatelor culinare. Putini au fost insa aceia care au putut constata si efectele terapeutice ale acestor ingrediente alimentare.

Multi chinezi stiu, de pilda, ca nucsoara este o mirodenie utila in prevenirea si tratarea durerilor si balonarilor abdominale, a diareei, indigestiei si vomei, fiind si un bun stimulent stomacal, dar este periculoasa pentru cei cu dureri dentare. Maghiranul este un adevarat medicament pentru tratarea guturaiului, febrei, diareei, hepatitei, malnutritiei la copii, sau a eruptiilor cutanate.

Un decoct din maghiran, baut de 2-3 ori pe zi poate produce un efect sudorific puternic, dar mai si inlatura mirosul neplacut degajat, uneori, din cavitatea bucala. Maghiranul este cunoscut si ca un bun diuretic si stimulent al apetitului, ajutand la eliminarea mucozitatilor

Inca de pe vremea cand vechii negustori orientali bateau drumurile spre centrul Europei, ghimbirul si-a facut aparitia, fiind mai apoi cultivat si de taranii romani. Chinezii considera ghimbirul drept unul dintre cele cinci ingrediente principale in dietoterapie, alaturi de otetul de orez, vinul de orez, sare si miere.

Ghimbirul este apreciat pentru calitatile sale terapeutice in guturaiuri, tuse, stari de voma, astma, diaree. El actioneaza, in mod deosebit, asupra plamanilor, stomacului si splinei. In cazul unei indigestii, mancati cateva bucatele de tulpina de ghimbir proaspat; in vreme ce o cana de suc din aceeasi parte a plantei va poate scapa de un sughit rebel, greata, ori chiar de o toxiinfectie alimentara.

Si, inca ceva: chiar mai mult decat usturoiul, ghimbirul are calitatea de a atenua mirosul neplacut al unor preparate din carne de oaie, miel, scoici, sau peste. Toti parintii ai caror copii se imbolnavesc de varsat de vant ar trebui sa stie ca pot grabi eruptia cutanata, folosind coriandrul (atat tulpina cat si radacina) fiert si aplicand spalaturi calde copilului. Consumul regulat de coriandru va face sa dispara mirosul neplacut al urinei; in vreme ce o mancare de porc, vita sau peste cu coriandru intreg (planta si radacini) alunga mirosul fetid al respiratiei unor persoane. Coriandrul reduce aciditatea si durerile gastrice.

Totusi, coriandrul nu este recomandat a fi consumat in mod constant timp indelungat, deoarece creste continuu energia "calda" din organism, ceea ce ar produce o sete exagerata si constipatie, ca si uscarea si craparea buzelor. De aceea nu se recomanda nici folosirea exagerata in tratamentul varsatului de vant, ci, numai pana la aparitia primelor semne ale eruptiei.

Putini stiu ca piperul are calitati terapeutice in cazul durerilor abdominale, tulburarilor gastrice, diareelor sau toxiinfectiilor alimentare. Medicina traditionala chineza il considera drept un aliment benefic pentru stomac si intestinul gros. Medicii chinezi au constatat ca pacientii hipotensivi pot sa-si mareasca tensiunea arteriala cu circa 5 mmHg daca tin in gura cate un bob de piper negru timp de 20-30 minute.

Efectul dispare dupa 15-20 minute, dar este util pentru a restabili tensiunea arteriala normala fara efecte secundare nedorite, obtinandu-se si un efect de incalzire a corpului si a calotei craniene, fara cresterea pulsului. In cazurile de indigestii cu diaree, 1 gr de praf de piper alb dizolvat in 200 ml apa, impreuna cu 9 gr praf de glucoza poate face minuni, daca este consumat de 3 ori pe zi timp de 1-3 zile. La copiii sub 1 an, doza este de 0,3-0,5 gr piper alb, iar la cei intre 1-3 ani, doza este de 0,5-1,5 gr, dar nu se poate depasi cantitatea de 2 gr zilnic.... mai mult...^[3]