Istoria avionului

De la Publicitate Enciclopedica

Considerat - cateva mii de ani - un vis nerealizabil, zborul i-a pasionat pe oameni si i-a facut sa nascoceasca cele mai ciudate masinarii cu care sa incerce sa se ridice in vazduh. Dar abia acum un secol, fratii Wright au realizat, in America, primul zbor cu un aparat mai greu decat aerul. Aeroplanul lor a zburat doar cativa metri. De atunci si pana azi, avioanele au ajuns sa faca zboruri intre continente, cu o viteza ce o depaseste pe cea a sunetului. Toate aceste performante se datoresc unor mari inventatori, care, cel mai adesea, isi pilotau propriile avioane, riscandu-si viata.

Visul de a zbura a inceput cu legenda lui Icar, despre care se spune ca si-a confectionat doua aripi din pene lipite cu ceara si s-a ridicat in vazduh, apropiindu-se de soare. Insa, din cauza caldurii, ceara s-a topit, iar Icar s-a prabusit.

In perioada Renasterii, celebrul Leonardo da Vinci s-a gandit, pe langa alte masinarii fantastice, la un aparat cu care omul sa poata zbura. Studiind cu atentie zborul pasarilor, el a proiectat un aparat numit ortopter. Aripile acestuia ar fi trebuit sa fie miscate in acelasi timp de mainile si picioarele unui om, lucru de fapt imposibil. Planurile lui da Vinci au cazut apoi in uitare pentru multa vreme.

Mai tarziu, in secolul al XVII-lea, preotul italian Francesco da Lana imagineaza la randul sau o corabie zburatoare, care ar fi trebuit sa se poata ridica in aer cu ajutorul a patru globuri din metal, golite de aer. Acest proiect fantezist a ramas si el nerealizat. Totusi, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, omul a reusit sa urce spre cer cu ajutorul balonului umplut cu aer cald. In secolul urmator sunt construite primele planoare de catre Otto Lilienthal, care a si murit intr-o astfel de incercare de a cuceri vazduhul. Insa planorul a reprezentat primul pas spre construirea unui aparat mai greu decat aerul si care sa se deplaseze prin mijloace proprii. Acesta va fi aeroplanul sau avionul.

In 1897, francezul Clement Ader a reusit sa se ridice in aer cu un aparat construit de el insusi, care semana cu o pasare mare si ciudata. Motorul - deosebit de slab - punea in functiune o elice, care facea ca aeroplanul sa se urneasca de la sol. Unii considera ca acesta a fost primul avion din lume care a zburat. De fapt, „zborul” sau a fost un salt de cativa metri. Probabil ca primul zbor cu adevarat reusit a fost cel realizat cu aparatul fratilor Wilbur si Orville Wright cativa ani mai tarziu, in 1903. Acesti americani au reusit sa se ridice cu aeroplanul timp de 12 secunde, zborul avand loc la Kitty Hawk, in Carolina de Nord (S.U.A.).

Dupa aceasta data incep sa fie construite si alte aeroplane, in America si Europa. Insa, pe atunci, ele abia se ridicau in aer. Cei care le urmareau „zborul” erau nevoiti sa se culce pe iarba, pentru a vedea daca rotile acestora s-au ridicat sau nu de pe pamant. Cu timpul, insa, aeroplanele s-au perfectionat, reusind sa zboare tot mai sus si mai repede.

Dintre romani, primii care au construit aparate zburatoare si le-au pilotat au fost Aurel Vlaicu si Traian Vuia. De altfel, la 13 septembrie 1913, Vlaicu se va prabusi in apropiere de Campina, in incercarea sa de a survola Carpatii. Alti inventatori romani in acest domeniu au fost Henri Coanda (care proiecteaza in 1910 primul avion cu reactie), Tache Brumarescu, Ion Paulat (creatorul primului hidroavion romanesc), Rodrig Goliescu si altii.

Ca orice noua inventie, si avionul a fost primit la inceput cu neincredere. Multa vreme s-a considerat ca este o mare cutezanta sa fii pilot, si adevarul este ca zborul cu un astfel de aparat fragil era foarte riscant. Primele aeroplane erau construite mai mult din lemn, cabluri si panza, iar rotile lor aveau spite ca acelea de la bicicleta. Constructorii urmareau ca acestea sa fie cat mai usoare, pentru a se putea ridica in aer.

Insa progresele aveau loc repede in ceea ce priveste aviatia care abia luase nastere. In 1908, Henri Farman reuseste sa zboare pe o distanta de un kilometru, iar un an mai tarziu, tot un francez, Louis Blériot, traverseaza in zbor Canalul Manecii. In 1910, primul avion care se inalta in aer la peste 1000 de metri altitudine este cel al lui Geo Chavez, care traverseaza in zbor Alpii, dar se prabuseste la aterizare. In 1911 are loc primul zbor de noapte, iar un an mai tarziu se sare pentru intaia data cu parasuta din avion.

In linii mari, un avion este alcatuit dintr-un corp alungit, denumit fuselaj, care reprezinta partea sa principala. In interiorul acestuia, in fata, se gaseste si locul pilotului. La inceput, cabina acestuia nu era inchisa, asa ca pilotul trebuia sa poarte o casca de piele si ochelari speciali, care il aparau de curentul puternic. Pentru a se mentine in aer, avionul are doua aripi mari, de-o parte si de alta a fuselajului. Cand acestea sunt duble, avionul se numeste biplan. Elicea, care face ca aparatul sa avanseze in aer, se afla in partea din fata, si este actionata de un motor. Cu trecerea timpului, motoarele s-au perfectionat, sporind viteza avionului. Hidroavionul este un avion care, in loc de a ateriza pe sol, pluteste pe apa. Tot de pe apa decoleaza, pentru a se ridica in aer. In loc de roti, el are flotoare, care sunt umplute cu aer si astfel nu se scufunda. Primele hidroavioane au aparut prin 1910.

In primul razboi mondial, tarile aflate in conflict si-au dat seama ca avionul poate fi folosit ca o arma foarte eficienta, mai intai pentru recunoastere, apoi pentru vanatoare (urmarirea si distrugerea altor avioane in zbor) si bombardament. Din avioanele de recunoastere nu doar se observau de sus pozitiile inamicului, dar se faceau si fotografii aeriene. Avioanele de bombardament puteau arunca din aer bombe de pana la 1000 de kilograme!

Dupa primul razboi mondial, performantele aviatice au sporit mult. Aparatele de zbor au inceput sa parcurga distante foarte lungi, pentru a duce scrisori si colete postale, ceea ce a inlesnit comunicatiile. S-au infiintat companii aeriene care faceau curse regulate si au aparut avioanele de pasageri. In 1927, Charles Lindbergh traverseaza pentru prima data Atlanticul, legand astfel, pe calea aerului, Europa de America de Nord. In 1931, Pacificul este traversat fara escala, din Japonia pana in Statele Unite (in orasul Seattle). Aviatia devine un sport, iar la mitingurile aviatice se pot vedea acrobatii aeriene foarte spectaculoase.

Odata cu al doilea razboi mondial, avioanele incep sa aiba viteze ametitoare, iar bombardamentele devin distrugatoare. Germanii folosesc primii avionul cu reactie, spre sfarsitul razboiului. Acesta ajungea pana la o viteza aproape dubla fata de cea a unui avion obisnuit. Avionul cu reactie nu mai foloseste elicea, ci este propulsat de motorul sau, asemenea unei rachete.

In zilele noastre, avioanele de acest fel au devenit ceva obisnuit, mai ales pentru aviatia militara. Companiile aeriene de calatori folosesc aparate ce pot transporta sute de persoane la bord, legand unele de altele cele mai indepartate locuri ale planetei. ^[1]