Infractiune
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Infractiunea - Drept Penal
Ea este definita in textul de lege ca fiind fapta ce prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.Aceste trasaturi esentiale, prevazute in lege, trebuie intrunite in fapta concreta, pentru ca aceasta sa constituie infractiune.Termenul de infractiune este denumirea rezervata exclusiv incalcarilor de lege cu caracter penal, ilicit penal.Infractiunile sunt prevazute in legea penala, care stabileste sanctiunea pentru fiecare dintre ele.Fiecare infractiune vatamata pune in pericol anumite realtii sociale, legate de diferite valori pe care ordinea de drept le apara. Infractiunea nu poate fi savarsita decat de o persoana fizica, care poate fi deci subiect al acesteia si este singurul temei al raspunderii penale, in sensul ca numai savarsirea unei fapte care prezinta trasaturile esentiale ale infractiunii poate servi ca temei pentru tragerea la raspunderea penala si aplicarea pedepsei.
Infractiunea, singurul temei al raspunderii penale, principiu fundamental al dreptului penal, este consacrata in cap.I, t. II, C. pen., partea generala.
Infractiunile pot fi clasificate dupa mai multe criterii in : infractiune simpla, infractiune comisiva, infractiune omisiva, infractiune bilaterala, infractiune consumata, infractine complexa, infractiune continuata etc. ...mai mult[1]
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
Art. 17.(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social şi este săvârşită cu vinovăţie.
(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Pericolul social al faptei
Art. 18. - Fapta care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni
Art. 19. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
(2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplică una dintre următoarele sancţiuni cu caracter administrativ:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amendă de la 1.000.000 lei la 25.000.000 lei....mai mult[2]
