De la Publicitate Enciclopedica

Disciplina vs independenta

Cum gasim echilibru intre disciplina si independenta copilului nostru?

Este dificil sa gasim asa cum spuneti dvs. un echilibru intre disciplina si independenta copilului. Intotdeauna parintii vor simti nevoia de a sti totul despre copilul lor, de a controla si de a se impune, de a-l disciplina.

Unele dintre masurile pe care parintii le iau in acest sens vor fi resimtite de catre copil ca pe o ingradire, o limitare a drepturilor si libertatilor sale. Momentul adolescentei este astfel macinat de conflicte ce reies tocmai din aceasta cauza.

Astfel pentru atingerea unui "optim " intre disciplina si independenta sunt necesare comunicare permanenta si negocierea cu copilul. Asculatati-va copilul, lasandu-i acestuia mereu "usa deschisa", comunicati cu el deschis si cu calm despre problemele care va macina, luati impreuna decizii. O simpla interdictie de genul "pentru ca asa am spus eu" se poate intoarce impotriva dvs. in primul rand si totodata poate fi resimtita de copil ca pe o subminare a libertatii sale de decizie.

La baza discutiilor privind educatia este de dorit sa stea argumente pertinente si nu prejudecati sau incapatanarea unuia sau altuia.

Este bine de retinut ca un accent exagerat pe una dintre laturi, fie ea disciplina excesiva, fie ea o independenta fara limita a copilului, poate prejudicia familiei in intregime, copilului; de aceea cunoscandu-va copilul cel mai bine din postura de parinte incercati sa impacati intr-o formula optima cele doua laturi ale dezvoltarii.

Nu omiteti disciplinarea copilului dvs., supunerea la diversele norme si reguli sociale, insa totul cu masura. Totodata nu ingraditi independenta copilului, pentru ca in anumite situatii numai lovindu-se de micile neplaceri ale vietii vor capata mai multa experinta de viata, mai multa incredere in fortele proprii si se vor maturiza.... mai mult...^[1]

Relatie vs independenta

Problema cu care ma confrunt si acum este o problema mai veche cu care m-am mai confruntat. Si aceea de dificultate a continuarii unei relatii. Am sa fiu succint in prezentarea unor relatii la care ma raportez.

Acum cativa ani am avut o relatie cand eu aveam 23 de ani cu o ea care avea 31 de ani. A fost si nu a fost relatie, ca ne-am intalnit timp de 2 ani de zile, dar aveam o mare libertate ca ma intalneam si cu alte persoane, dar mereu cand ne intalneam eram relaxat, adica ma simteam bine. Imi oferea incredere in mine. Ma simteam in largul meu. Ma alinta, eu eram cel mai bun, cel mai frumos. Probabil m-au atras aceste lucruri, avand un comportament si matern pe de o parte. Eu crescand numai cu mama si bunica, mama divortand de cand eram eu mic si nu s-a mai recasatorit.

Anul trecut pe cineva, aveam 26 de ani, iar ea 23. Era divortata, dar nu m-a deranjat. A fost frumos, ne-am iubit, ma rog, am iubit-o. Relatia a durat cam 6 luni, dar deja dupa 3-4 luni au inceput sa apara unele probleme. In primul rand incepuse sa ma deranjeze numarul partenerilor la pat din cate am aflat dupa divort fusesera cam vreo 10 in circa o luna de zile toti cunoscuti pe la club. Cred ca te afecteaza un divort, dar nu in asa mod incat daca scapi la libertate sa te duci in dreapta si in stanga. Un alt fapt care a inceput sa ma deranjeze era faptul ca mai "fuma". Nu tot timpul, se lasase la un moment dat, dar asta era un lucru deprins din fosta relatie.

Fostul sot fiind unul care facuse spania, si ea s-a lasat de facultate in primul an sa se marite si sa plece cu el acolo. Acolo a incercat tot ce era posibil, mai putin in vena, dar pentru mine astea sunt niste lucruri care nu le pot accepta in standardele care mi le doresc. Am zis bun, sa nu fiu absurd, in Olanda sunt legale, si Mutu a prizat, si s-a reabilitat, recasatorit, copii, etc. Dar am inceput sa ma indepartez incet incet.

Anul acesta am cunoscut pe cineva, eu am 27 acum, iar ea 25. Lucreaza intr-un mediu frumos, a terminat facultatea, a terminat si master. E frumoasa, adica e chiar nice, dar nu e pitzi de club. Mi-a placut de la inceput. Acum avem iar 6 luni impreuna, dar simt iar ca parca m-am plictisit. Si chiar nu stiu ce se intampla. Eu sunt al 4-lea partener. E studioasa, linistita. E ce cautam, dar ceva simt ca parca nu merge. Nu stiu, ma simt asa stresat cand sunt cu ea, nu ma simt deloc in largul meu.

In primul rand eu sunt genul cand am o relatie sa fiu mereu cu acea persoana. Ea mi-a zis ca vrea si zile cand sa fie singura sa stea la ea acasa, am acceptat asta. Dar cand ma lasa singur, parca simt o lipsa acuta a ei, si imi vine sa vb cu alte persoane, vb cu alte persoane, daca sunt singure, parca imi vine acel instinct de flirt, si uit de ea. Pe de alta parte, eu sunt si putin mai copilaros cred. Imi place sa fiu alintat, lasat in pace, sa nu fiu cicalit. Imi place sa ma joc la calculator.

Cat am vorbit cu ea primele 3-4 luni de zile nu m-am jucat deloc. Si inainte sa ne cunoastem chiar imi si facusem un upgrade de vreo 25 de milioane, in procesor si placa video deh pentru jocuri. Smile Acum la servici am colegi care au relatie, dar cand mai iesim la tigara incep sa discute ca joaca nu stiu ce on-line, sau nu stiu ce rpg, sau fps, si parca mi-a revenit acel chef de a fi solo si sa ajung acasa singur, sa mananc, daca am chef sa stau intins in pat, daca nu sa ma joc, sa fac ce vreau, sa fie acea liniste in jurul meu. O buna perioada de vreme asa am fost, ma intalneam ocazional cu una alta, one night stand, dar in rest imi vedeam de treburile mele cariera, servici, casa, calculator.

Simt ca parca am obosit de a fi cu cineva, ia-o de la servici, desi parca m-as duce acasa sa ma intind, sau sa ma uit la un film. Imi place de ea, dar parca mi-a disparut acel feeling care era la inceput si as lasa-o si nu prea. Alta problema acum e ca parca as vrea iar sa ma mai intalnesc si cu alte persoane, dar pe de alta parte parca mi-e teama ca alta nu o sa mai gasesc asa ca ea, sa fie si frumoasa, cum ar zice unii "buna" Smile, desi multe sunt cam curveturi care sunt asa, dar in acelasi timp si cuminte si de casa. Ea are o fire independenta sa conduca, mie imi place ca eu sa conduc sa se faca ce zic eu, sa fiu preamarit, alintat, etc, cum era in acea relatie unde ea era mai mare cu 8 ani. Poate ma exprim ambiguu ca imi vin multe idei in cap, dar am o stare de confuzie generala.... mai mult...^[2]