De la Publicitate Enciclopedica

Despre impozitare

Naţiunile industrializate moderne, cu toate că percep impozite în forma bănească, aplică acelaşi model fundamental: guvernământul desemnează materia (baza) impozabila (venit realizat, proprietate posedată, sau acte realizate de organele statale), aplică un anumit cuantum de impozare, şi colectează impozitul (egal cu baza înmulţită la rata aplicată) de la plătitorul impozitului, care este desemnat prin lege.

Sistemele de impozitare, chiar şi în zilele de azi, când universalizarea şi interdependenţa devin cuvinte cheie, sunt la fel de variate ca şi naţiunile ce le instituie, variind, în dependenta de complexitate, de la perceperi în natură până la sisteme computerizate de impozitare.

Mecanisme de impozitare simple sunt potrivite numai necesităţilor acelor guvernăminte, care sunt extrem de limitate în scopuri. În cazul în care responsabilităţile guvernamentale sunt diverse şi extinse sistemul de impozitare respectiv trebuie sa fie complex si avansat din punct de vedere organizational si tehnic.

Cum ar fi, de exemplu, situaţia în care impozitele se utilizează pentru a reduce inegalităţile economice şi a redistribui veniturile prin modalităţi considerate echitabile. Reţelele fiscale bine gândite şi aşezate devin un element esenţial, la fel precum şi o educaţie publica de standard înalt va asigura un nivel înalt de responsabilitate a plătitorului.

Principiile impozitării . Sistemele de impozitare îndeplinesc mai multe funcţii, în dependenta de responsabilităţile guvernământului ce le instituie. În cazul unui guvernămînt complex, cu doua nivele sau trei nivele, aportul aşteptat din partea impozitelor locale şi centrale (federale) variază mult.

Nivelele de jos ale guvernământului (administraţia locala) sunt relativ limitate in ceea ce priveşte impozitele, pe care sunt autorizate a percepe. Guvernămintele locale trebuie, de sigur, sa aiba surse materiale si financiare necesare pentru a realiza sarcinile si scopurile stabilite. Cerinţa de a avea un buget foarte echilibrat este o caracteristică unică pentru guvernămintele locale, deoarece, spre deosebire de guvernul naţional, unităţile locale nu pot să-şi permită luxul de a cheltui mai mult decât au.

Spre deosebire de companiile private, guvernămintele locale nu pot cheltui mai puţin decît au. În timp ce scopul unei firme private este de a obţine cit mai mult venit posibil la cheltuieli minime (i.e. profituri maxime - teoria neoclasica), un guvernator sau primar, sau oricare alt oficial public va fi criticat cu asprime pentru o impozitare ridicată, dacă ceva similar cu profitul ar apărea în evidenţa contabilă.

Procesul de elaborare a bugetului implică estimarea cheltuielilor şi veniturilor. Oficialii locali sunt puşi în faţa unor incertitudini când încearcă a prevedea acestea. Pentru a face faţă situaţiei, autorităţile sunt nevoite de a lua în calcul toate circumstanţele şi resursele existente, şi cele care vor apărea pe viitor. Un factor important, care merită de a fi luat în calcul în primul rând, este "sănătatea" economiei. Dacă se fixează impozite pe venit sau vânzări, acestea vor varia în dependenţă de nivelul şomajului şi creşterii economice.... mai mult...^[1]