Generatia 5

De la Publicitate Enciclopedica

Este generatia inteligentei artificiale, fiind în mare parte rezultatul proiectului japonez de cercetare pentru noua generatie de calculatoare. Principalele preocupari ale cercetatorilor din domeniul inteligentei artificiale se suprapun în cea mai mare parte cu functiile noii generatii de calculatoare, care sunt prezentate mai jos. Aceste calculatoare sunt bazate pe prelucrarea cunostintelor (Knowledge Information Processing System - KIPS), in conditiile in care aceste prelucrari devin preponderente în majoritatea domeniilor stiintifice. Din punct de vedere tehnic, se folosesc circuite VLSI (echivalentul a peste 1 milion de tranzistoare pe chip), atingandu-se o viteza de lucru foarte mare, pentru care apare o noua unitate de masura: 1LIPS (Logical Inferences Per Second) = 1000 de operatii pe secundã). Astfel, viteza noilor calculatoare se estimeaza la 100 M LIPS pana la 1 G LIPS. Apare programarea logicã, bazata pe implementarea unor mecanisme de deductie pornind de la anumite "axiome" cunoscute, al carei reprezentant este limbajul Prolog.

Functiile de bazã ale noii generatii de calculatoare sunt: • interfata inteligenta intre om si calculator: Se urmareste implementarea unor functii similare celor umane (auz, vaz, folosirea limbajului) prin mecanisme de recunoasterea formelor, exprimare prin imagini si studiul limbajului natural (directie importanta a inteligentei artificiale). Astfel, utilizatorii calculatoarelor, mai ales nespecialisti, vor avea la dispozitie un instrument de lucru mult mai agreabil. • gestiunea cunostintelor: Cunostintele trebuie sa poata fi memorate sub forme care sa permita un acces optim la bazele de cunostinte (asociativ) si întretinerea bazei de cunostinte prin introducerea de cunostinte noi, eliminarea inconsistentelor, chiar invatare de cunostinte (caracteristica inteligentei artificiale). • realizarea de inferente (deductii) si predictii: Acestor actiuni, similare gandirii umane, li se poate asocia in mod cert atributul de «inteligent». Problemele de inteligenta artificiala se vor rezolva uzual folosind bazele de cunostinte asupra carora se aplica regulile de deductie. Se folosesc metode si tehnici care permit generarea automata a unor programe si testarea corectitudinii programelor. Omul va fi asistat in obtinerea de cunostinte noi prin simularea unor situatii concrete, necunoscute inca. Aceste tipuri de probleme sunt foarte complexe si necesita instrumente de abordare adecvate: programare logica, metode de programare euristice care sa furnizeze solutii bune (chiar dacã nu optime) într-un timp scurt; tehnicile enumerate, care permit gasirea solutiei într-un spatiu de cautare de dimensiuni foarte mari, sunt dezvoltate tot in cadrul inteligentei artificiale Un caz special de deductie este predictia (prevederea unor evolutii pe baza anumitor cunostinte date), care se implementeaza folosind mecanisme ce incearca sa simuleze functionarea creierului uman prin intermediul retelelor neuronale. O alta tehnica inspirata din lumea biologicului in inteligenta artificiala o constituie algoritmii genetici, care au caracteristici de adaptabilitate la context, similar cu adaptarea la mediu a populatiilor biologice.

In literatura, apare si generatia 6, sub forma conceptului ipotetic de “calculator viu”, despre care se filozofeaza si despre care oamenii se intreaba daca va putea fi obtinut in viitor prin atasarea unei structuri de tip ADN la un calculator neuronal. ^[1]