Generatia 1

De la Publicitate Enciclopedica

1942-1956

Principalele componente fizice ale acestor calculatoare erau tuburile electronice pentru circuitele logice si tamburul magnetic rotativ pentru memorie.

Viteza de lucru era mică: 50-30.000 operatii pe secundă iar memoria internă - 2KO. Aceste calculatoare aveau dimensiuni foarte mari si degajau o cantitate de căldură destul de mare, deci nu ofereau sigurantă perfectă în utilizare. Programarea acestor calculatoare era dificilă, folosindu-se limbajul masină si ulterior limbajul de asamblare.

Reprezentantul cel mai cunoscut al acestei generatii este calculatorul ENIAC.

Enumerarea caracteristicilor sale fizice este foarte sugestivă pentru a crea o imagine asupra primelor tipuri de calculatoare: el continea 18.000 de tuburi electronice, 7.500 de relee, 7.000.000 de rezistente si ocupa 145m2, cântărind 30t.

Este de remarcat faptul că informatica românească a demarat cu câteva realizări notabile, inclusiv din punct de vedere tehnic. Dintre primele calculatoare românesti amintim: Calculatorul Institutului de Fizică Atomică din Bucuresti (CIFA), Masina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timisoara (MECIPT), Dispozitivul Automatic de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj (DACICC-1).^[1]