Gajuri
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Ce este gajul?
Este o garantie reala constand in unul sau mai multe bunuri mobile si care servesc la garantarea unei obligatii, pana la stingerea acesteia. Conform contractului de gaj, incheiat pe baza acordului de vointa dintre parti, daca la scadenta debitorul nu isi onoreaza datoriile, atunci creditorul este indreptatit sa declanseze procedura de executare silita, pentru a-si acoperi creanta. In activitatea de creditare, bancile acorda o importanta deosebita garantiilor aduse de catre debitorul insusi, sau de catre giranti (gajuri, ipoteci, depozite colaterale, etc.), pentru ca in cazul in care debitorul si girantul nu pot sa onoreze obligatiile, banca sa poata recupera creanta.
Exista doua tipuri de gajuri:
- gaj cu deposedare - bunul/bunurile mobile sunt incredintate in custodie creditorului, pana la stingerea fata de acesta a tuturor obligatiilor.
- gaj fara deposedare - prin care debitorul/girantul sau garanteaza plata unei datorii cu bunuri mobile, insa fara a le remite creditorului; acestea raman in custodia constitutorului. Aceasta forma de gaj este utilizata de catre banci in cazul unor produse precum cerealele, plante tehnice, leguminoase, etc., dat si al materiilor prime industriale supuse unui proces de prelucrare....mai mult[1]
}n dreptul civil gajul este un contract accesoriu, unilateral, real, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil corporal sau necorporal pentru garantarea obligatiei. (art. 1685 C. civil). Este o garantie reala, indeplinind aceeasi functie ca si ipoteca, cu deosebirea ca are intotdeauna ca obiect bunuri mobile care se incredinteaza creditorului sau unui tert. Gajul poate fi utilizat astfel drept garantie la acordarea creditelor sub forma gajului civil sau comercial cu/fara deposedare. Regula generala este aceea conform careia bunul gajat trebuie sa fie efectiv predat creditorului. Predarea efectiva se face prin traditie (transmitere) la bunurile corporale si prin remiterea titlului de creanta la bunurile necorporale. Creditorului ii este interzis sa foloseasca bunul gajat, are obligatia conservarii acestuia si este tinut la restituire dupa achitarea integrala a creantei garantate.
In situatia in care, la scadenta, debitorul nu-si achita datoria, creditorul are dezlegarea de a trece la realizarea gajului, cerand instantei printr-o ordonanta, autorizarea gajului prin:
a) scoaterea bunului gajat la vanzare prin licitatie publica,
b) atribuirea bunului amanetat creditorului drept plata a datoriei.
Legea interzice ca prin contractul de gaj sa se stipuleze clauze prin care creditorul ar fi autorizat sa-si insuseasca bunul amanetat in mod direct, fara a se adresa instantei. Plata procentuala (partiala) a datoriei nu conduce la stingerea partiala a gajului. Gajul este indivizibil si se stinge numai prin plata integrala a datoriei, inclusiv a dobanzilor si a cheltuielilor generate de conservarea bunului....mai mult[2]
Ce este Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare ?
Potrivit art.1 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.802/1999 privind adoptarea Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr.350/2004, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare reprezintă o bază de date unică la nivel naţional, care asigură înscrierea garanţiilor reale mobiliare şi a celorlalte acte juridice prevăzute de art.2 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 art.2 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, precum şi accesul liber la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie.
Orice creditor garantat care, în scopul obţinerii unui rang de prioritate, doreşte să facă publică existenţa unei garanţii reale asupra unui bun, potrivit dispoziţiilor Titlului VI din Legea nr.99/1999, trebuie să completeze un formular de aviz de garanţie pe suport de hârtie, ori în format electronic (document TED), şi să-l depună, respectiv să-l transmită, unui operator/agent autorizat al Arhivei, cu plata taxei stabilite de lege şi a tarifului corespunzător stabilit de acel operator.
Pe scurt, înregistrarea unei garanţii reale mobiliare în Arhiva Electronică presupune următoarea procedură:
1.Creditorul sau reprezentantul său completează un formular tip cu datele corespunzătoare cuprinse în contractul de garanţie reală mobiliară.
2.Operatorul de arhivă procedează la înscrierea fidelă în Arhivă a datelor cuprinse în formularul completat de solicitant, fără să exercite controlul de legalitate asupra acestora; prin control de legalitate se înţelege o verificare a concordanţei dintre datele înscrise în formularul de aviz de garanţie completat şi cele cuprinse în contract şi totodată o verificare a valabilităţii înseşi a actului juridic. Potrivit legii, înscrierea formularelor de avize de garanţie în Arhivă este o obligaţie, iar „personalul arhivei (operatorii de arhivă) nu are dreptul şi nici nu poate fi ţinut să ia măsuri cu privire la corectitudinea informaţiilor introduse în arhivă”, întreaga răspundere pentru datele trecute în formular revenind persoanei care solicită efectuarea înregistrării.
3.Pe de altă parte, potrivit art.29 alin.1 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 „înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate”, astfel încât, dacă în realitate nu există un contract de garanţie ori conţinutul avizelor de garanţie nu are acoperire în clauzele contractului de garanţie, înscrierea respectivă nu va produce nici un efect.
4.Înregistrarea efectuată în Arhivă de către operatori/agenţi autorizaţi, prin redarea fidelă a conţinutului formularului tip completat de solicitantul înscrierii se numeşte aviz de garanţie.
Garanţia reală reglementată de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaţii.
Garanţia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei înaintea oricărui creditor negarantat şi înaintea altor creditori ale căror garanţii reale sau drepturi asupra bunului afectat garanţiei au un grad de prioritate inferior, potrivit dispoziţiilor legii.
În art.2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 se prevede că «De asemenea, sunt supuse prevederilor prezentului titlu, în ceea ce priveşte ordinea de prioritate, publicitatea şi executarea, următoarele acte juridice:
a) toate cesiunile drepturilor de creanţă;
b) vânzările condiţionate, precum şi orice alte acte juridice, indiferent de forma sau de denumirea lor, destinate să garanteze îndeplinirea unei obligaţii cu un bun, aşa cum este definit la art.6 din prezentul titlu;
c) toate formele de închiriere, inclusiv orice leasing, pe termen mai mare de un an, având ca obiect bunurile prevăzute la art.6 din prezentul titlu (cu toate acestea, dispoziţiile anterioare «nu se aplică închirierii de bunuri de către locatorul sau finanţatorul care nu are ca obiect de activitate închirierea de bunuri sau darea de bunuri în leasing, precum şi închirierii de bunuri mobile accesorii unui imobil, necesare pentru buna folosire a acestuia» - art. 4 alin. 2 din lege);
d) contractele de consignaţie care au ca obiect bunuri prevăzute la art.6 din prezentul titlu, dacă valoarea bunului care urmează a fi vândut, stabilită în contractul de consignaţie, este mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro;
e) warantele şi recipisele de depozit.»
Potrivit art. 3 din lege «Dispoziţiile prezentului titlu referitoare la ordinea de prioritate şi la publicitatea garanţiilor reale mobiliare sunt aplicabile şi amanetului, astfel cum este reglementat în art. 1685-1696 din Codul civil»
Potrivit art. 8 din lege «Acest titlu nu se va aplica:
a) cesiunii drepturilor succesorale şi cesiunii drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială;
b) privilegiilor, dreptului de retenţie, cu excepţia gradului lor de prioritate faţă de o garanţie reală, potrivit dispoziţiilor prevăzute la cap. III şi IV.»
Referitor la publicitatea cesiunii de creanţă¹, art. 99 din lege prevede că „între cesiunea notificată debitorului sau acceptată de către acesta şi cesiunea înscrisă la arhivă, potrivit prezentului titlu, va avea prioritate cesiunea înscrisă” şi, totodată, că „În cazul unor cesiuni succesive va avea rang de prioritate faţă de terţi cesionarul care şi-a înscris primul cesiunea la arhivă, indiferent dacă are sau nu cunoştinţă de existenta altor cesiuni”. Ca şi în cazul unei garanţii reale mobiliare prin înscrierea în arhivă a unui aviz de garanţie se îndeplinesc de către cesionar formalităţile de opozabilitate a cesiunii faţă de terţi, adică faţă de debitorul cedat, creditorii cedentului şi cesionarii succesivi şi ulteriori ai aceleiaşi creanţe.
În ceea ce priveşte vânzarea condiţionată, precizăm că textul vizează acea varietate de vânzare ce are ca obiect un bun mobil ce cade sub incidenţa Titlului VI al Legii nr. 99/1999 în care vânzătorul îşi rezervă dreptul de proprietate cu privire la bunul ce face obiectul contractului până la momentul plăţii preţului ori îndeplinirii altor obligaţii de către cumpărător – vânzarea cu rezerva proprietăţii.
Funcţiile şi rolul Arhivei
1. Publicitatea garanţiei şi stabilirea priorităţii faţă de creditorii ulteriori
Potrivit art.28 din Titlul VI – „Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare” din Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice „Faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor care cad sub incidenţa prezentului titlu au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care garanţia reală sau sarcinile reale au fost făcute publice prin una din metodele prevăzute la acest articol”.
În continuare, art.29 din lege prevede că „Garanţiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidenţa prezentului titlu, îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii (…) la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare” şi, totodată, instituind o prezumţie care nu poate fi combătută prin probă contrarie, precizează că „prin înscrierea garanţiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanţie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaţi că au cunoştinţă despre existenţa garanţiei reale, proba contrarie nefiind admisibilă”.
2. Avertizarea potenţialilor creditori asupra contractelor de garanţie încheiate anterior.
Rolul Arhivei este de protejare a creditorilor care şi-au constituit garanţii reale mobiliare înscrise la Arhivă; înscrierea în Arhivă conferă creditorului garantat dreptul de a-şi putea recupera creanţa prin executarea bunului adus în garanţie de debitor, înaintea creditorilor garantaţi ale căror drepturi asupra bunului în garanţie au un rang de prioritate inferior.
Consultarea Arhivei oferă creditorilor date exacte prin care pot evalua riscul unei tranzacţii ce urmează a fi încheiată cu un debitor.
Accesul la Arhivă
Pentru vizualizarea informaţiilor cuprinse în avizele de garanţie înscrise în Arhivă, accesul este liber; orice persoană poate efectua o căutare în Arhivă (vezi detalii la „Informaţii utile” la „Căutarea şi vizualizarea informaţiilor în Arhivă” a informaţiilor despre un anumit debitor sau despre un anumit bun, fără plata vreunui tarif ori obţinerea unei autorizări prealabile de acces.
Pentru înscrierea în Arhivă a avizelor de garanţie accesul este restricţionat, numai operatorii autorizaţi şi agenţii acestora putând efectua înscrieri....mai mult[3]
