De la Publicitate Enciclopedica

Duminica

• Duminica este ziua săptămânii între sâmbătă şi luni. În Europa şi America Latină este considerată a şaptea zi a săptămânii, în timp ce în Statele Unite, Brazilia şi în Biserica Catolică este considerată prima zi a saptămânii.

Cuvântul provine din latinul Dies Dominus, adică Ziua Domnului. În lumea romană, înainte de creştinism, ziua de sărbătoare era Dies Solis, adică "Ziua Soarelui" în cinstea divinităţii numite Sol Invictus; şi astăzi această denumire se conservă în ţările de limbă anglofonă (Sunday) şi în nordul Europei (Sonntag).

În creştinism este o zi dedicată cultului, amintind astfel Învierea Domnului (Marcu 16,2, Luca 24,1, Ioan 20,1).

Pentru credincioşi este o zi în care nu se lucrează, se participă la Sfânta Liturghie, se dedică propriei familii şi a celor bolnavi şi suferinzi.... mai mult... ^[1]

Duminica Mare

Duminica Mare incheie sirul marilor sarbatori domnesti incepute cu Florii. in Bucovina si Transilvania se zice ca e cea mai mare dintre duminici, deoarece este ziua maicii Domnului nostru Isus Hristos.

Foarte multe dintre datinile ce se obisnuiesc in aceasta zi sint in legatura cu ziua premergatoare, cu Simbata mosilor sau cu Mosii de vara, sau cu sarbatoarea de-a doua zi, Rusaliile.

De cu simbata seara, flacaii se duc pe la vii ori pe la paduri, unde taie nuiele mari si frumoase de tei. Aceste nuiele le duc acasa in spinare; altii fac din ele malduri, le leaga ca pe snopi si le aduc; altii se duc sa aduca tei pentru mai multe neamuri ale lor, si deaceea iau teiul calari, pe greabanul cailor sau cu trasurile.

Cei mai sarmani se duc la tei cu carul, si dupa ce il umplu cu nuiele frunzoase, pornesc cu aceasta marfa s-o vinda pe la tirgurile si satele care nu au paduri prin apropiere.

Cei ce aduc pentru casa lor, cei ce cumpara sau cei ce dobindesc in dar, impodobesc intreaga gospodarie cu nuiele de tei. Ramurelele mici le pun pe la icoane si pe la corzile caselor, iar afara le pun pe la ferestre si pe sub streasina.

Teiul se duce chiar si la biserica; ramurele multe se aseaza inaintea icoanei Maicei Domnului sau nafurarului. Dupa serviciul divin, preotul ia cite o mladita mica si da fiecarui crestin care vine la anafora sau nafura. Aceste mladite se pun si se pastreaza apoi la icoanele din casa, intocmai ca si salcia de la Florii.

Teiul din Duminica Mare este bun la multe. Cind peste vara ploua cu piatra, este bine sa se arunce afara cite o crenguta de tei uscat, cu credinta ca astfel facind, piatra inceteaza. Alteori, cu aceleasi crengute este destul numai sa se ameninte inspre partea de cer de unde vine ploaia cu piatra, ca aceasta sa se risipeasa indata. Aceste crengute de tei sint aprinse sau nu. Daca se aprind, se face intocmai cum se obisnuieste cu mitisoarele de Florii. in acest caz, se aprind cite trei crengute de fiecare fel, adica: trei de tei, trei mitisori de salcie. Trebuie, insa, ca piatra sa nu fi trecut hotarul, astfel piatra nu se mai risipeste.

in Bucovina se crede ca Duminica Mare pazeste cimpurile de piatra; pentru aceasta ea trebuie sarbatorita trei zile. in Tara Romineasca, si anume prin judetul Vilcea, femeile se duc la biserica cu frunze de tei, de mere , soc, jales si altele si le lasa acolo pina a treia duminica, cind vin si le iau.

Aceste buruiene, cred si spun ca sint bune pentru multe leacuri. Din ele se fac mai cu seama ceaiuri impotriva raguselii si a jungiului provenit din raceala. Cu aceste plante se descinta si la boli, dar mai ales slujesc la vrajile de dragoste. Dintre toate insa cel mai bun este jalesul.

in cursul zilei, copiii, fetele mari si chiar oamenii batrini, umbla cu crengute de tei in miina si pocnesc din frunze de tei. Copiii mai mici pocnesc in gura frunzele de tei mai tinere, astupindu-si gura intredeschisa cu o frunza si apoi, inspirind aerul, prin apasarea acestuia, frunza pocneste. 2 Pina in ziua de Duminica Mare nu-i bine, se zice sa pocneasca cineva din frunza de tei; pentru ce anume nu se poate sti.

Ziua se face mare hora in sat, caci pentru cea din urma data mai umbla scrinciobul, adica se dau in scrinciob flacai si fete. Scrinciobul umbla numai la Pasti, la Duminica Tomii, la Sf. Gheorghe si inaltarea Domnului, numita si Ispas. De la Duminica Mare inainte, peste tot timpul verii, rareori se mai fac hore in sat, deoarece flacaii si fetele mari , de aici in colo isi vor petrece sarbatorile pe la vii, unde se vor gasi cirese coapte si unde mai tirziu se vor coace fragii, murele, capsunele, nucile si alte pometuri.

O caracteristica de capetenie a acestei sarbatori este pomenirea mortilor la biserica. La biserica, gospodinele le duc si bucate pe care le aseaza pe colivar spre a le sfinti preotul. in unele sate din Bucovina se fac la Duminica Mare praznice pentru morti; unii amina aceste praznice si le ridica joi, dupa Rusalii, “cind dau preotului doi cocosi”.1 Nu numai atita, dar chiar intreaga saptamina a Duminicii mari este socotita pentru praznuiri si pomeniri, caci de aici incolo incepe postul Sin-Petrului.

De la Duminica Mare este ingaduit oricui sa doarma pe prispa casei sau oriunde afara. Pina la acaasta zi insa nu e bine, caci pe cel ce se culca afara il cuprind frigurile aduse de spiritele rele ale aerului. Aceasta credinta are mult adevar, cunoscind ca noaptea este destul de racoroasa pina la Duminica mare.

in ziua de Duminica mare si in cele trei zile de dupa dinsa, dupa cum se serbeaza in Bucovina nu este bine sa se smulga nici o buruiana sau sa se rupa vreo frunza din padure, caci bate piatra semanaturile.

in Transilvania, pentru a feri holdele de grindina, se fac cununi de sinziana care se pun pe casa. Tot aici, si anume in imprejurimile Reteagului si Cimpia Ardealuilui, cununile cu care tinerii se cununa in biserica ”le fac fetele mari in ziua de Duminica Mare sau Rusalii sau si a doua zi dupa Rusalii, cind ies preotii cu crucea ca sa sfinteasca hotarele. Aceste cununi, care se fac din spice de griu curat si din felurite flori de cimp, le agata fetele de prapuri si le duc cu acestea in biserica, unde se pastreaza apoi pe la icoane, pentru toate cununiile de peste an.

in Dobrogea, precum bunaoara in comuna Enisala, jud. Tulcea, mai este obiceiul ca in aceasta zi sa se adune flacaii de prin mai multe sate si sa se apuce la lupta. Aceasta lupta de pelivani se numeste pehlivanie.2 Luptatorii n-au nimic pe trup pina la cingatoare; lupta se face numai din brate. Prin alte sate tot din Dobrogea, isi ung corpul cu untdelemn.... mai mult...^[2]

Duminica Floriilor

Prezentare Powerpoint a textului Evangheliei din Duminica Floriilor (A), insotit de imagini sugestive. Prelucrare dupa un material de pe www.micromedia.unisal.it, publicat cu permisiunea administratorilor.... mai mult...^[3]

Duminica Floriilor

Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca in care a acceptat sa fie aclamat ca Imparat. Duminica Floriilor este precedata de sambata lui Lazar, zi in care Biserica pomeneste minunea invierii din morti a lui Lazar savarsita de catre Domnul Iisus Hristos. Primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, Care a intrat in Ierusalim ca Imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata de aceasta minune premergatoare.

Duminica Floriilor - Duminica Stalparilor

In aceasta zi, denumita si Duminica Stalparilor, se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri inmugurite de salcie, care se impart crestinilor, iar slujitorii Bisericii le tin in maini, cu lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra morttii. Ramurile de salcie Duminica Floriiloramintesc de ramurile de finic si de maslin cu care a fost intampinat Mantuitorul. Cu acestea, dupa ce au fost aduse la biserica spre a fi sfintite, crestinii impodobesc icoanele, usile si ferestrele.

Salcia este mereu inflorita in aceasta perioada a anului, o expresie a fertilitatii si a reinvierii naturii. De asemenea, se spune ca e bine sa te incingi cu aceste ramuri de salcie ca sa nu te doara mijlocul. Cu ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara, apicultorii inconjoara in ziua de Florii stupii, iar taranii, convinsi de efectul miraculos al acestor muguri, ii ingroapa sub brazda.

In traditia populara exista credinta ca insasi Maica Domnului a binecuvantat salcia, dupa ce aceasta s-a transformat intr-o punte, ajutand-o pe Fecioara Maria sa treaca apa unui rau. Denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim. Ca aspect necrestin, amintim obiceiul ca in vreme de furtuna sa se puna pe foc muguri din salciile de la Florii, pentru a imprastia norii si grindina, protejand casa si familia de dezastre.... mai mult...^[4]