Divorturi
De la Publicitate Enciclopedica
Cuprins |
Divorţul din punct de vedere juridic
- Codul Familiei prevede în articolul 37 că desfacerea căsătoriei se poate face în aceste condiţii: decesul unuia dintre soţi, declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi sau prin divorţ. Divorţul este singura cale care este un rezultat al voinţei unuia dintre soţi, atunci când există motive temeine pentru care căsnicia nu mai poate continua. Dar pentru ca desfacerea căsătoriei să aibă loc nu este suficient ca unul dintre parteneri să dorească acest lucru. Dacă ambii soţi sunt de acord, procedura este simplă, iar procesul va dura puţin şi fără complicaţii. Însă sunt situaţii în care celălalt partener este împotriva divorţului, iar în acest caz este nevoie ca în instanţă să se demonstreze că relaţia respectivă nu mai poate continua. Sunt şi situaţii în care ambii soţi vor să divorţeze, dar fiecare încearcă să convingă instanţa că celălalt este vinovat, dorind în acest fel să fie favorizat în ceea ce priveşte încredinţarea copiilor şi să obţină pensie de întreţinere.
Condiţiile în care se poate divorţa
Art. 38, Codul Familiei: "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive întemeiate, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt indeplinite următoarele condiţii:
a. până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.
b. nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor".
Introducerea acţiunii de divorţ
Pentru declanşarea procedurii de desfacere a căsătoriei trebuie introdusă acţiunea de divorţ. Aceasta trebuie să cuprindă:
- numele şi adresa reclamantului
- numele şi adresa pârâtului
- data şi locul unde a fost încheiată căsătoria
- date privind copiii: dacă există - numele şi data naşterii acestora; dacă nu există - se menţionează acest lucru.
- date cu privire la locuinţă
- date cu privire la nume, dacă se solicită păstrarea numelui sau revenirea la cel anterior căsătoriei
- solicitarea pensiei de întreţinere (dacă este cazul)
- motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie. Este indicat ca acestea să fie descrise cronologic. Se menţionează dacă au existat acte de violenţă morală sau fizică, dacă soţul pârât manifesta dezinteres pentru viaţa de familie, dacă întreţinea relaţii extraconjugale, dacă era consumator de băuturi alcoolice, dacă au existat despărţiri etc.
- dacă se solicită cheltuieli de judecată
Soţul reclamant trebuie să depună personal acţiunea la judecătorul de serviciu de la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al soţilor, în două exemplare dacă soţii nu au copii minori şi în trei exemplare dacă au. În unele oraşe mici există regula ca acţiunile de divorţ să fie depuse direct la Preşedintele Judecătoriei, deoarece instanţa are obligaţia ca, la început, să încerce împăcarea celor doi soţi.
La acţiune se ataşează o serie de acte:
- certificatul de căsătorie în original. Dacă acesta este pierdut sau este reţinut de către soţul care nu este de acord cu divorţul, este nevoie ca persoana în cauză să se adreseze serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria şi să solicite un duplicat.
- copiile actelor de naştere ale copiilor (când e cazul)
- certificate medico-legale (când e cazul). Este recomandabil ca acestea să nu se depună în original, pentru a evita sustragerea lor de către celălalt soţ.
- chitanţa doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru. Taxa judiciară de timbru este de 342.000 lei dacă cererea se întemeiază pe art.38 alin.1 şi 2 din Codul Familiei şi 68.000 lei dacă este întemeiată pe art.38 alin.3 din Codul fam. sau dacă soţul reclamant nu are venituri.
Acestă taxă se plăteşte la CEC, în contul judecătoriei la care se introduce acţiunea de divorţ.
La art. 38 alin. 3 Cod. fam. se pot încadra situaţiile în care oricare dintre soţi suferă de o afecţiune care împiedică continuarea căsătoriei sau soţul pârât...
... suferă de alienare mintală cronică sau debilitate mintală cronică;
... a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească definitivă sau s-a stabilit în străinătate părăsindu-şi partenerul de viaţă;
... a fost condamnat pentru tentativă sau complicitate la tentativă de omor împotriva soţului reclamant, a favorizat pe cei care au comis astfel de fapte, i-a provocat vătămări grave soţului reclamant;
... a fost condamnat pentru infracţiuni privitoare la viaţa sexuală,
... a fost condamnat, pentru una sau mai multe infracţiuni, să execute o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 3 ani (alte infracţiuni decât cele prevăzute anterior), iar cererea de divorţ a fost indrodusă în timpul executării pedepsei.
Cererea reconvenţională - când soţul pârât devine reclamant
Soţul pârât poate să reacţioneze la cererea de chemare în judecată prin introducerea cererii reconvenţionale, în special dacă doreşte să solicite desfacerea căsătoriei din vina soţului reclamant. Art. 608 alin. 1. Cod. procedura civilă prevede că cererea reconvenţională privind divorţul poate fi introdusă până în prima zi de infăţişare şi trebuie să fie în legătură cu ceea ce s-a întâmplat până la acea dată. Pentru faptele săvârşite de reclamant după această dată, soţul pârât poate să facă cerere reconvenţională până la începerea dezbaterilor pe fond în cererea reclamantului. În situaţia în care motivele au apărut după începerea dezbaterilor pe fond sau în timp ce judecata se afla în apel, pârâtul poate să introducă cererea la instanţa competentă pentru judecarea apelului.
(informaţii suplimentare privind cererea reconvenţională)
Desfăşurarea procesului de divorţ
În procesele de divorţ, soţii pot fi asistaţi de avocat, dar nu pot fi reprezentaţi, astfel că trebuie să se prezinte personal la fiecare termen. Există însă câteva excepţii: când unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, dacă este pus sub interdicţie, dacă suferă de o afecţiune gravă sau dacă şi-a stabilit domiciliul în străinătate.
La primul termen
- prezenţa reclamantului este esenţială, deoarece în lipsa acestuia acţiunea de divorţ va fi respinsă, considerându-se că a renunţat la judecată.
- reclamantul arată care sunt dovezile pe care le va folosi pentru a dovedi acţiunea: martori (pot să fie rude), acte.
- pârâtul, în cele mai multe cazuri, solicită amânare pentru a-şi angaja apărător.
Atenţie! Se întâmplă ca, de foarte multe ori, soţul care este împotriva divorţului să ceară amânări repetate, prelungind în acest fel procesul. Legea prevede posibilitatea amânării judecăţii în anumite situaţii. Se poate solicita amânare pentru lipsă apărător doar o singură dată. Alte motive pentru amânare pot fi: probleme grave de sănătate (dovedite cu acte medicale) care împiedică prezenţa părţii la proces, lipsa unui martor, necesitatea efectuării unei expertize, etc.
În cazul în care una dintre părţi cauzează prejudicii celeilalte prin amânare (amânări succesive, tergiversarea procesului prin amânări), partea afectată (indiferent dacă este pârât sau reclamant) poate solicita despăgubiri (art. 154 C. proc. civ).
- dacă divorţul este prin acordul ambelor părţi şi sunt îndeplinite condiţiile art. 38 din Codul Familiei (a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie) acţiunea rămâne în pronunţare.
La următoarele termene
- are loc audierea martorilor.
- dacă soţii au copii, va fi implicată şi autoritatea tutelară, aceasta realizând o anchetă socială la domiciliul părţilor. Atenţie! Este important ca ancheta să aibă loc la domiciliu, iar în cazul în care nu se întâmplă aşa este bine să sesizaţi instanţa.
- dacă copiii au împlinit vârsta de 10 ani, vor fi aduşi în instanţă pentru ca judecătorul să vorbească cu ei..
Despre probe
Art. 190 Cod. proc. civ. prevede că în procesele de divorţ pot fi martori rudele părţilor exceptand descendenţii acestora. După caz, se mai pot folosi acte, expertize etc. Interogatoriul nu se poate folosi pentru cererea de desfacere a căsătoriei, ci doar pentru cererile accesorii: încredinţarea copiilor, stabilirea pensiei de întreţinere, partaj.
Incredinţarea copilului
Incredinţarea copilului depinde de mai mulţi factori:
- vârsta acestuia
- situaţia materială a părinţilor
- probitatea morală a părinţilor
- mediul în care fiecare părinte ar urma să crească copilul
- atitudinea fiecarui părinte faţă de copil în perioada anterioară introducerii acţiunii de divorţ
- opţiunea copilului (când acesta are mai mult de 10 ani).
Rolul judecatorului este de a încredinţa copiii părintelui care îi poate asigura cele mai bune condiţii acestora.
Pensia de întreţinere
După încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, la solicitarea acestuia, celălalt va fi obligat de către instanţă la plata unei "pensii alimentare", obligaţie care va dura până la terminarea studiilor, cel tarziu până la împlinirea vârstei de 26 ani. Cuantumul acesteia depinde de numărul de copii: pentru un copil - cel mult un sfert din venitul net al părintelui obligat la plata pensiei; pentru doi copii - cel mult o treime din venitul net al părintelui respectiv, iar în cazul în care este vorba de mai mulţi copii - cel mult jumătate din venitul net.
Dar nu doar copiii pot beneficia de pensie de întreţinere. Art. 41 din Codul Familiei prevede:
"Până la desfacerea căsătoriei în condiţiile prevăzute la art. 39 (căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă), soţii îşi datorează întreţinere.
Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei; el are drept de întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la data desfacerii căsătoriei, însă numai daca incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.
Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. 2 poate fi stabilită până la o treime din venitul net din muncă al soţului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net din muncă al soţului obligat la plată.
Când divorţul este pronunţat numai din vina unuia dintre soţi, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 şi 3 decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
În toate cazurile, dreptul la întreţinere încetează prin recăsătorirea soţului îndreptăţit să o primească".
Atentie! Este important ca solicitarea pensiei de întreţinere să fie menţionată în acţiunea de divorţ, deoarece, în caz contrar, există posibilitatea ca instanţa să nu ia în considerare o cerere ulterioară.
Cum alegi un avocat bun
Dacă divorţul este de comun acord, iar cei doi soţi s-au inţeles asupra tuturor apectelor legate de această decizie, situaţia se poate finaliza cu bine şi fără avocat. În caz contrar, dacă unul dintre soţi este împotrivă, pentru ca divorţul să decurgă fără complicaţii este esenţială implicarea unui avocat bun, cu experienţă în divorţuri. Pentru a descoperi un astfel de avocat, o soluţie poate să fie şi asistarea la câteva procese de divorţ şi urmărirea prestaţiei avocaţilor. La fiecare Judecătorie sunt afişate liste cu procesele care au loc, astfel că nu sunt greu de identificat procesele de divorţ.
După divorţ - partajul
Toate bunurile materiale care se obţin în timpul căsătoriei aparţin în proprietate comună ambilor soţi, exceptând moştenirile, premiile, recompensele - acestea fiind considerate bunuri proprii ale celui care le-a primit. După rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ se realizează partajul, iar fiecare soţ are dreptul la jumătate din totalitatea acestor bunuri. Dacă cei doi soţi nu au stabilit de comun acord cum să împartă bunurile, instanţa va solicita efectuarea unui expertize şi va decide modul de împărţire.
Partajarea se face în mod egal, indiferent de aportul fiecăruia dintre soţi (exceptând bunurile proprii menţionate mai sus). [1]
Divorţul poate fi depăşit cu bine
Principala problemă cu care se confruntă cel care divorţează este simţământul pierderii: a încrederii în sine şi în ceilalţi, a afecţiunii, de multe ori a anturajului. Divorţul duce la schimbarea planurilor de viitor şi la reorganizarea întregii vieţi. La acestea se adaugă de foarte multe ori simţământul de vină, mai ales în cazul în care cuplul are copii.
Ce este de făcut? Din păcate nu există nici o reţetă a depăşirii divorţului fără suferinţă (exceptând cazurile în care ambii parteneri sunt de acord că relaţia lor nu poate continua şi se despart amiabil). Există însă câteva repere care pot să favorizeze depăşirea cu bine a divorţului.
Înţelegerea situaţiei - este normal ca despărţirea şi procedura complicată a divorţului să producă suferinţă, este normal să producă teamă. Important este ca acestea să nu depăşească limita. Cei afectaţi de divorţ se simt de obicei mult mai vulnerabili decât sunt în realitate.
Acceptarea realităţii şi evitarea autocompătimirii sunt foarte importante.
Existenţa unui grup de suport - familie, prieteni - este foarte important ca persoana afectată de divorţ să nu se simtă singură, să ştie că are pe cine conta.[1]
De ce divorţăm?
Să ne gândim puţin altfel la această problemă: de ce ne căsătorim? Din dragoste, din interes, din naivitate, din comoditate, poate chiar din curiozitate sau grabă etc. Iată cel puţin tot atâtea motive din cauza cărora divorţăm.
Dragostea se poate stinge sau poate fi o iluzie. Iar mulţimea de probleme şi probe la care este supus acest sentiment pe durata unei vieţi în doi ori va produce o întărire continuă sau o alterare a relaţiei.
Multe dintre aceste probleme sunt arhicunoscute, dar am să amintesc câteva:
Compromisuri - fiecare membru al cuplului iese vrând-nevrând din spaţiul său de comfort creat de un cadru familial, de o viaţă cunoscută, renunţă la obiceiurile zilnice în favoarea unor compromisuri, acceptă şi îşi însuşeşte un nou stil de viaţă, adoptă alte reguli. Toate acestea, dacă vin brusc, îi pot face vulnerabili pe cei doi, deveniţi acum o familie. În plus, sunt situaţii în care doar unul dintre soţi face aceste compromisuri, încercând să se adapteze la cerinţele celuilalt, iar aceasta duce la frustrari care deteriorează relaţia.
Celălalt se schimbă - ştim cu toţii că oamenii se schimbă de-a lungul timpului, iar aceasta poate fi o nouă sursă de conflicte.
Lipsa timpului - cum ştim că ne aflăm în secolul vitezei, aceasta este destul de des întâlnită: amândoi cu serviciu stabil şi mulţi prieteni de mulţumit. Eventual şi un serviciu suplimentar care să îi ajute să achite onorabil toate dările şi taxele care îi presează. Datorită limitarea timpului liber, cei doi soţi se pot trezi la un moment dat că abia se mai cunosc, iar dragostea dintre ei s-a pierdut undeva... în timp.
Interesele... despre ele ştim cu toţii. Atunci când sunt prezente doar la una din părţile implicate, rezultatul poate fi divorţul. Nu se pot nega avantajele unei căsătorii, avantaje ce survin pentru ambele părţi: cineva va găti, va spăla şi călca, va face ordine, va aduce bani, va asigura protecţie etc. Mulţi, de dragul siguranţei emoţionale, poate şi financiare, de dragul comodităţii fac rost de un act de la primărie. Unii dintre aceştia constată la un moment dat că această situaţie nu le oferă satisfacţiile aşteptate, iar alţii îşi dau seama că sunt folosiţi pentru aceste avantaje - în consecinţă renunţă la actul de la primărie, preferând actul de la judecătorie.
Imaturitate sentimentală - naivitatea corelată cu o curioziatate în ceea ce priveşte căsătoria poate face lucrurile să se precipite nejustificat. Astfel se pot lua hotărâri care nu se bazează pe nimic solid şi cum ştim că o casă cu o temelie îndoielnică se va dărâma până la urmă, aşa putem şti şi despre o căsătorie făcută dintr-un moft că se va destrăma.
Când într-o relaţie predomină una sau mai multe dintre probleme descrise mai sus, datorită instinctului de echilibru va exista o incercare de compensare, de echilibrare. În acest fel se poate ajunge la consum de alcool, la violenţă, la neglijenţă, la infidelitate.
Şi aşa am ajuns de la dragoste la ceva mult mai pragmatic... mie mi-au trebuit câteva rânduri, mulţi pot transforma aceste rânduri în săptămâni şi se pot regasi în aceeaşi situaţie: să pragmatizeze tot şi astfel sentimentul să se piardă. De aici nu mai este mult până la divorţ. ... mai mult...[1]
Ce patesc barbatii la divort
- Numai divortul poate dezonora cu adevarat un "cavaler". Daca nu credeti asta, doar uitati-va la situatia lui Sir Paul McCartney, un barbat al carui nume a fost tarat in noroi cu ocazia divortului. A fost pacalit de perioada lunii de miere si acum chiar ca poate spune "Yesterday, all my troubles seemed so far away." Dar el nu este singurul in aceasta situatie si asadar, iata de ce se spune ca a murit cavalerismul.
Un studiu recent ne spune ca sapte din zece divorturi sunt initiate de femeie. Si avand in vedere ca nu exista statistici exacte, nu-i asa ca ne gandim ca si cererile in casatorie sunt initiate de femei...cam noua din zece, spunem noi. Un studiu facut de doi indivizi, pe numele lor Kuhn si Guidubaldi, a descoperit ca femeile sunt atrase in mare masura de aducerea sotului in fata tribunalului. Si de ce nu ar face asa ceva? De obicei femeia pastreaza copiii, casa, cainele, masina, dar si jumatate din restul. Ar fi in stare sa pastreze si o pietricica pusa ca decoratiune in casa. Asta ne sugereaza ca femeile "le-o cam trag" barbatilor cand vine vorba de divort.
Toti sufera in timpul unui divort, dar barbatii au cateva lucruri in plus la care se gandesc, asa cum ar fi emotiile, bataliile pentru custodie (pe care nu o castiga mai niciodata), sau reputatia patata. Casatoria nu este deloc un lucru rau, dar divortul este groaznic. Iata cateva din experientele pe care barbatii divortati "abia le asteapta."
Tradarea
Bineinteles ca divortul poate inrai femeia si o poate face sa vrea sa vada curgand tot sangele tau. Sunt asa-numitii rechini, care se casatoresc pentru a pune mana pe ceva bani, dar pentru femei casatoria devine ca o investitie in viitor in momentul in care vede ca sentimentele dispar.
La inceput dragostea este sincera, si este usor avand in vedere ca barbatul atunci are visele lui. Dar cand ajunge el sa conduca o superba masina germana, sentimentele si incantarea sunt deja expirate. De multe ori sentimentele, odata curate, se transforma in exact opusul lor si femeia ajunge sa gandeasca la modul "Pot sa fac o gramada de bani de pe urma fraierului asta. Si o merita." Poate ca si barbatii contribuie la aparitia acestei stari, dar...
Din cateva puncte de vedere, sentimentul pe care il dezvolta ea, si anume de proprietate, este indreptatit si porneste de la acele vise pe care cei doi si le-au facut la inceput: sa aiba o viata linistita, si banii care sa le permita acest lucru. Dar realitatea nu este un desen animat. In realitate lucrurile sunt altfel...trebuie mereu sa stii cat de mult si cat de intens sa visezi. Femeile sunt parca "antrenate" sa caute un barbat care are o motivatie, si asta vedem si la creatiile lui Disney, cum ar fi Cenusareasa, Doamna si Vagabondul, sau Frumoasa din Padurea Adormita. Oamenii ar trebui sa-i multumeasca lui Walt pentru ca a incercat sa le deschida ochii.
Custodia
Ganditi-va cat de rau este pentru un barbat sa inceteze de a mai fi tata. Sau sa fie tata doar cand ii spune un judecator ca poate. Acum circa un secol copiii erau considerati proprietatea tatalui, dar ultimele reglementari au facut ca tatal sa fie "omul negru". Dupa ultimele studii, circa 70% dintre copiii angrenati intr-un divort, raman cu mama, iar tatal nu poate spera decat sa-i vada cateva zile pe an. Retineti: sapte din zece. Si totusi eu personal cred ca sunt mai mult de sapte din 10 aceste cazuri.
Aceasta idee de copil trecut prin divort este dominanta in societatea de azi. Si nu putem spune ca aceste divorturi nu influenteaza viata copiilor implicati, sau ca nu afecteaza societatea. Asadar, avem o mama care locuieste singura cu un copil sau mai multi, in urma unui divort, si ne gandim la filmele politiste americane, cand eroul principal, intre o urmarire si un schimb de focuri este chemat de o mama care are probleme in a-si stapani copilul. Se pierd astfel resurse si in plus...de cand a devenit politia un fel de tata pentru copiii ce au parintii divortati? Ei bine, va spun eu ce am inteles: acest lucru se intampla pentru ca tatal copilului a lasat la tribunal si camasa de pe el. Ma uitam acum cateva nopti la Bundy...si era colegul lui de munca, acel negru urias, care spunea ca el este fericit: ok, a luat nevasta, la divort, copilul, casa, masina, toti banii din banca, dar el este fericit...sta cu chirie si are un serviciu ca vanzator de pantofi. Poate ca inca la noi nu se aplica ce vedem acolo, dar nu stiu de ce am impresia ca nu mai avem mult.
Casa
Bunul simt ne spune ca cel care a platit, cash sau in rate, casa si masina, ar trebui sa le aiba in continuare. Dar, pentru Dumnezeu, suntem in secolul 21, iar bunul simt este deja de domeniul trecutului...asta este viitorul deja. Valoarea sentimentala si emotionala conteaza mai mult pentru un judecator decat banii pe care i-ai strans cu greu si ai achitat casa si masina. Citeam undeva o remarca interesanta: deschide un excel si vezi daca cei de la Microsoft au pus acolo o optiune de a calcula "sentimente si emotii." Pot fi calculate cumva, pentru ca altfel nu puteau ajunge mai sus decat restul.
Reputatia
Reputatia unui barbat este distrusa daca femeia spune ca divorteaza pentru ca a fost "abuzata". Retineti ca nu este neaparat nevoie de dovezi, si de aceea numele tau poate fi usor murdarit si folosit ca pres la intrarea in tribunal. Mai rau insa este ca acest cuvant, "abuz", poate face referire la multe lucruri. O cearta mai puternica poate fi luata drept "abuz verbal", dar daca "uiti" sa mentionezi al doilea cuvant ramane doar "esentialul". Nici nu ai nevoie de mai mult. Pe de alta parte, exista printre noi acei lasi si inadaptati care isi lovesc sotiile, iar acestia trebuie sa sufere...o merita cu varf si indesat. Dar cand este vorba de o cearta puternica, nu poti spune ca este un abuz, mai ales ca nu se poate compara asa ceva cu ceva fizic. Citeam acum ceva vreme un banc...o sa va spun ultima parte doar: Un tip mananca ceva picant si merge la toaleta. Atunci femeia o sa ia masuri. De ce? Simplu, va spune ea... "Am fost abuzata olfactiv".
Saracia
Sunt locuri in lume unde legea il pune pe tata sa plateasca pensie alimentara toata viata. Asadar, copilul creste, isi ia un job, se casatoreste, face copii, divorteaza si el, dar in tot acest timp primeste pensie alimentara de la tatal lui. La noi, din fericire, nu am auzit inca de asa ceva.
Tot din fericire, exista si posibilitatea ca cei doi care divorteaza sa se inteleaga si barbatul sa nu sufere daca intarzie cu plata pensiei alimentare, sau daca la un moment dat este in imposibilitate de plata. Nu stiu insa de ce acest lucru (pensia alimentara) mi se pare mult mai rau decat o rata la banca. Te trezesti ca nu ai sa platesti si nici nu te mai pasuieste fosta consoarta...te da in judecata si pe langa plata acelei sume mai platesti si cheltuielile de judecata si poate si in avans pensia pe un an... Totul este posibil. Avem avocati buni in Romania. Iar daca se intampla la noi, cand sa mai faci ceva, avand in vedere ca traiesti in Romania si asta iti ocupa tot timpul. Uneori simpatic Mircea Badea...
Singuratatea
In perioada de dupa un divort, barbatul se simte sfarsit. Si este normal. Toata viata lui a fost data peste cap. Si avand in vedere ca nu are niciun suflet la care sa vina seara acasa, aceasta stare il poate pierde. Toata lumea lui este goala si rece, cum spunea un prieten. Lumea nu s-a schimbat, dar el da.
Este recunoscut faptul ca barbatii nu reactioneaza bine in aceste perioade si au tendinta de a lua hotarari proaste si de a-si pierde atentia si energia. Un studiu publicat de o agentie britanica spune ca la barbatii divortati exista o de doua ori si jumatate mai mare sansa de a se sinucide, decat exista la cei casatoriti. Femeile accepta mult mai usor despartirea aceasta...dar ele au si copiii cu ele, si in plus inca cinci prietene divortate sau fara noroc in dragoste, care le tin partea si le spun ca nu este nimic rau in a avea casa, masina, bani in buzunar si niciun barbat care sa te iubeasca langa tine (Pentru ca nu merita, draga!). Poate simt nevoia, dar atunci merg la cumparaturi, cafele, sucuri...si trece timpul. Barbatii cred insa ca se pot linisti daca reaprind "lumanarile" de demult. O casatorie esuata este ca un lat in jurul gatului unui barbat, si pentru ca barbatii in general se confeseaza putin in aceste perioade vor suferi in singuratate. Iarasi simt nevoia de a mentiona un studio: 56% din barbatii divortati regreta ca s-a ajuns la asa ceva, in timp ce femeile care simt asa reprezinta circa 45% din total.
A mai ramas doar jumatate din barbatul care era
De cand McCartney s-a separat de sotie, traieste un cosmar. Totul a inceput cu ei doi spunand ca de despart "de comun acord," dar undeva in timpul verii avocatii "si-au adus aminte" ca fostul membru al trupei Beatles valoreaza circa 1.5 miliarde de dolari.
Da, McCartney VALORA 1.5 miliarde de dolari, si asta pentru ca la finalul procesului va avea poate chiar mai putin de jumatate. Avocatii sunt grozavi in ziua de astazi, iar cei de divorturi nu stiu sa imparta decat la 2. Sotia starului si echipa ei de avocati nu au scris "Can't Buy Me Love," dar pot face o varianta moderna, si anume "What Can Love Buy Me? (Ce-mi poate cumpara dragostea?)"
De la Henry VIII, asta ca sa ne intoarcem in timp, lucrurile s-au schimbat radical. Toporul nu mai taie gatul nevestei, ci proprietatile. Nu curge sange (ceea ce este bine), dar curge altceva: cerneala avocatilor.... mai mult...[2]
