Despre
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Despre
Despre pensii
Am creat aceste pagini din dorinta de a fi o sursa de informare in domeniul pensiilor private. Nu suntem afiliati nici unui fond de pensii si dorim sa va oferim informatii cat mai impartial posibil. Daca aveti intrebari sau comentarii va rugam sa folositi formularele de contact si respectiv comentarii.... mai mult...[1]
Despre efectul Mozart
Ce este efectul Mozart?
Efectul Mozart este o denumire inventata de Alfred A. Tomatis pentru a denumi presupusa intensificare a dezvoltarii creierului care se produce la copiii sub 3 ani daca asculta muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Ideea efectului Mozart a aparut in anul 1993 la University of California, Irvine, unde medicul Gordon Shaw si Frances Rauscher, un fost violoncelist de concert si expert in dezvoltarea cognitiva. Ei au studiat efectele pe cateva zeci de studenti de colegiu ale ascultarii primelor 10 minute din Sonata pentru doua piane in re major (K.448) de Mozart.
Cercetatorii au descoperit o imbunatatire temporara a gandirii spatial-temporale, masurata prin testul IQ Stanford-Binet. Au existat multe incercari de a reproduce rezultatele pe care le-au obtinut, dar cele mai multe au fost lipsite de succes (Willingham, 2006).
Muzica produce o imbunatatire a IQului
Un cercetator a comentat ca cel mai bun lucru care poate fi spus despre experimentul lor [al lui Shaw si Rauscher] – este ca sunt complet incontestate – ca ascultarea muzicii rele de Mozart imbunatateste IQ-ul pe termen scurt (Linton). Rauscher a continuat, studiind efectele muzicii de Mozart asupra sobolanilor. Si Shaw si Rauscher au speculat ca expunerea la muzica lui Mozart imbunatateste gandirea spatiala si memoria oamenilor.
In anul 1997, Rauscher si Shaw au anuntat ca aveau dovezi stiintifice asupra faptului ca lectiile de pian si de canto sunt superioare lectiilor de utilizare a computerului din punctul de vedere al imbunatatirii aptitudinilor de gandire abstracta ale copiilor.
Experimentul a inclus trei grupuri de prescolari: copiii dintr-un grup au luat lectii particulare de pian/claviatura si de canto, un al doilea grup de copii a luat lectii private de folosirea calculatorului, iar copiii din al treilea grup nu au primit niciun fel de lectii. Copiii care au luat lectii de pian/claviatura au avut rezultate cu 34% mai bune la testele care le masurau capacitatile spatial-temporale decat ceilalti. ... mai mult...[2]
Despre PARADOXISM
A) Definitie:
Paradoxismul este o miscare internationala de avangarda in literatura, arta, filozofie, chiar si stiinta, bazata pe folosirea excesiva de antiteze, antinomii, contradictii, oximorone, parabole, paradoxuri in creatie.
A fost infiintat de catre scriitorul si matematicianul Florentin Smarandache in anii 1980 in Romania, care dorea “largirea sferei artistice prin elemente neartistice si prin experimente contradictorii; in special creatie in contra-timp, contra-sens.”
B) Etimologie:
Paradoxism=paradox+ism, inseamna teoria si scoala de folosire excesiva a paradoxurilor in creatie.
C) Istoric:
“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism).... mai mult...[3]
