Dansuri
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Istoria dansului
"Dansul este cea mai frumoasã artã, pentru cã el nu este traducerea sau abstractizarea vietii; el este viata însãsi" (Havelock Ellis)
La indienii antici dansul însemna geometria ideala a formei, îngemãnarea artelor, dar în acelasi timp dinamism. SHIVA, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricãrei activitãti era si Printul suprem al dansului. El dansa fãrã încetare, dansul lui simbolizând forta creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de SHIVA s-au transmis pânã la învãtatul BHARATA, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri) despre dans, poezie si teatru.
Dansul a cunoscut multe forme de rafinament si la vechii greci. Un personaj atât de ilustru ca EPAMINONDA îsi trecea în biografie calitatea de "bun dansator". Romanii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Este cunoscut "dansul sabienilor" care, în cursul lunii martie, evoluau într-o succesiune de salturi si de sãrituri în jurul altarului lui MARTE - zeul rãzboiului, tinând în mânã un scut în care loveau cu un bãt.
ARISTOTEL explica originea ritmului prin functiile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bãtãile inimii, cel mai perfect metronom. Nevoia de a dansa este în ultimã instantã o nevoie de ritm caracteristicã omului normal si sãnãtos.
Evident, ritmul civilizatiei actuale nu mai corespunde cu cel al veacurilor trecute. Nobilul vals si distinsul tango au cãzut în desuetitudine. Explicatia o dau sociologii, medicii, în special fiziologii. Omul contemporan a devenit mai sedentar, mai inactiv. Dansurile rapide ar corespunde, deci, necesitatii fiziologice a organismului care nu se poate lipsi de miscare si efort fizic. Ele devin, ...citeste mai mult[1]
Dansul european
Dansul european datoreazã mult marilor curti regale. Dansurile de palat erau la început versiuni ale dansurilor de la sate. De exemplu, branle a fost transformat si stilizat pentru a putea fi interpretat de aristocratie. În secolul al XVI-lea insã, la anumite dansuri de palat, precum "pavana" si "galiardul", s-au adaugat pasi complicati, mici sãrituri si chiar - ca în cazul voltei - un element nou in care bãrbatul ridicã bãiatul de pe suprafata de dans.
Pe acest fundal a mai existat o evolutie semnificativã. Chiar dacã în spectacolele de la palat existã întotdeauna un element puternic al manifestarii de grup, a aparut tendinta ca unitatea de bazã sã fie cuplul barbat-femeie, spre deosebire de practica din celelalte culturi. Unul dintre elemente era erotismul, sugerat cu finete în menuet, un dans la modã în secolul al XVIII-lea. Menuetul simula un soi de duel amoros, formalist, în cadrul cuplului.
În secolul al XVIII-lea a avut loc o revolutie socialã. Clasa mijlocie s-a imbogãtit, în statiuni si în marile orase au apãrut sãli de bal si alte localuri publice destinate divertismentului. În noua atmosferã a acestor localuri, mai putin formalã, a devenit obisnuit ca dansatorii sã formeze perechi în functie de gusturi, iar partenerii sã se schimbe liber între ei. Pânã atunci dansatorii formau automat perechi cu cei care erau cei mai apropiati ca rang social.
Dansuri latino
Samba
Samba isi are originile in Africa, dar a fost descoperita in Brazilia, unde s-a dezvoltat, devenind de altfel si un dans national, fiind o combinatie de influente africane, indiene si iberice. Numeroasele versiuni ale Sambei - de la Baio( pronuntat Bajao) la Marcha - sunt dansate la Carnavalul de la Rio si in scolile de samba.
In secolul al XVI-lea, portughezii au descoperit pe coasta Sud Americana, un loc deosebit de frumos, numit January River, adica Rio de Janeiro. Colonistii s-au stabilit acolo, iar pe masura ce colonia a inceput sa prospere, au fost adusi sclavi din sud vestul Africii pentru plantatiile din Bahia, acum zona de nord-est a actualei Brazilii.
Pentru aderentii religiei afro-braziliene, Candomble, Samba inseamna a te ruga, a iti invoca propriul orixa (Dumnezeu/sfant). Ritmurile africane ce au fost asimilate in muzica latino vin din Yoruba, Congo sau alte tari vest africane, care au fost facuti sclavi in Lumea Noua. In patria lor natala, ritmurile erau menite a invoca diversi zei. Candomble pastreaza aceste ritmuri chiar si in timpurile noastre! Aceste ritmuri au fost cele care au dat nota dominanta a muzicii braziliene, facand din Samba un tip unic de muzica.
Dansurile native au fost considerate a fi o blasfemie de catre europeni, si nu de putine ori nu s-a incercat stoparea popularitatii acestor dansuri. Si cu toate acestea, in multe dintre colonii atat negrii cat si albii au adoptat acest stil de dans. Atat dansul in sine, cat si muzica poate avea numeroase forme. Primele incercari de a aduce Samba in salile de dans europene dateaza in jurul anilor 1923-1924, dar abia dupa Al Doilea Razboi Mondial acest dans a devenit popular in Europa, in perioada 1948-1949. Atunci Walter Lair impreuna cu partenera sa Lorraine au avut o contributie deosebit de importanta in dezvoltarea Sambei.
In anii 1830 s-a dezvoltat un dans provenind dintr-o mixtura intre figurile de dans executate de negrii, impreuna cu rotatii ale corpului si sway-uri din Lundu. Mai tarziu au fost adaugati pasi de carnaval. Acest dans a inceput sa se modifice, iar dansatorii au optat pentru stilul european caracterizat de o pozitie de dans destul de apropiata intre cei doi dansatori. In jurul anului 1885, a fost adoptat de inalta societate din Rio, si popularizata sub numele de Zemba Queca, pentru a fi modificat numele in Mesemba.
La inceputul secolului XX, Masemba a fost combinat cu...citeste mai mult[2]
Cha-Cha
Nu putem vorbi despre Cha-cha fara sa pomenim in prealabil despre Mambo. Exista trei forme de Mambo: simplu, dublu sau triplu, iar versiunea tripla are de fapt cinci pasi. Din acest tip de dans s-a dezvoltat Cha-cha-ul. Cum? O sa vedem in continuare!
La sfarsitul anilor 1940, in Havana, Cuba, trupele de muzicieni americani si cubanezi, cantau in cazinourile marilor orase. Cateva dintre aceste orchestre au incercat sa combine ritmul american de jazz, cu cel cubanez de rumba. Rezultatul a fost Mambo.
Printre numeroasele figuri de mambo, exista una care se numea "chatch", care implica trei miscari rapide ale greutatii urmate de doi pasi mai lent realizati. Pana la inceputul anilor 1950, aceasta figura a schitat un nou dans, dans numit cha – cha – cha.
Cha - cha-ul a mostenit foarte multe elemente de stil de la "parintii" lui, adica mambo si rumba, ramanand un dans senzual si foarte energic. Ca majoritatea dansurilor latine, si acesta se realizeaza cu o miscare a picioarelor aproape de podea. Soldurile dansatorilor sunt relaxate si permit o miscare naturala a sectiunii pelviene. Partea superioara a corpului se pozitioneaza deasupra piciorului cu care se calca.
Cha-cha-ul este ultimul venit in categoria dansurilor latino-americane a fost vazut pentru prima data in salile de dans din America in jurul anilor 1950, fiind o versiune mai lenta si mai putin complicata a Mambo-ului, numita Dublu Mambo. Cum s-a ajuns la acest lucru? Multa lume s-a plans ca Mambo-ul este prea rapid si prea sacadat, iar orchestrele au inceput sa incetineasca ritmul. Creat in Cuba Cha-cha-ul contine ritmuri africane si cubaneze amestecate intr-un ritm latino. Numaratoarea caracteristica un, doi, trei, cha-cha la facut faimos.
Numele Cha-Cha-Cha apare prima data in Haiti, ca fiind o componenta a clopotului. Acest clopot era facut dintr-o placa, ce scotea un zgomot "cha-cha" cand era frecata. O alta versiune a numelui acestui dans ar fi urmatoarea: Cand femeile cubaneze danseaza pantofii lovesc cu calcaiele podeaua in ritm de cha-cha-cha. O alta ipoteza este provenienta din cuvantul spaniol "chacha", care inseamna asistenta medicala, sau din "chachar" care semnifica "a mesteca frunze ale arborelui de cacao", sau din "char" care inseamna "ceai". La inceputul anilor 50...citeste mai mult[2]
Rumba
Denumirea de Rumba este un termen generic ce acopera o mare varietate de nume (i.e., Son, Danzon, Guagira, Guaracha, Naningo) a unei muzici sau dans din vestul Indiei. Semnificatia exacta variaza de la o insula la alta.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, „Son-ul” era un dans popular al clasei medii din Cuba, fiind o varianta rafinata mai lenta a Rumbei. Si mai lent este „Danzon-ul”, dansul bogatasilor din Cuba in care se fac pasi foarte mici, femeia producand o foarte usoara basculare a soldurilor prin indoirea si intinderea alternativa a genunchilor.
Exista doua surse ale Rumbei, una spaniola si alta africana. Dar dezvoltarea principala a avut loc in Cuba, desi au existat dezvoltari similare si in alte insule din Caraibe si in general din America Latina.
Influenta Rumbei a aparut in secolul XVI-lea, o data cu importul sclavilor negrii din Africa. In folclor, rumba este in esenta mimarea unui act sexual foarte rapid cu miscari exagerate ale soldurilor, cu o atitudine senzuala agresiva din partea barbatului si o atitudine defensiva a femeii. Muzica este formata din batai intrerupte (stacatto beat) sustinute de miscari expresive ale dansatorilor. Instrumentele acompaniatoare incluzand maracas, clavecin, marimbola si tobe.
Rumba americana este o versiune modificata a Son-ului. Prima incercare serioasa de introducere a ei in SUA, a fost facuta de catre Lew Quinn and Joan Sawyer in 1913. Zece ani mai tarziu liderul formatiei, Emil Coleman a adus muzicieni si dansatori de Rumba in New York.
In anul 1925 cand Benito Collada a deschis clubul El Chico in Greenwich Village, si-a dat seama ca new-york-ezii nu stiau nimic despre Rumba. Adevaratul interes pentru muzica Latino a inceput insa abia in ultima parte a anilor 1920, cand Xavier Cugat a format o orchestra specializata in muzica latino-americana. Mai tarziu in anii 1930 Cugat canta la renumitul hotel Waldorf Astoria din New York, avand cea mai remarcabila orchestra a acelor vremuri.
Dansul a aparut in 1935 in filmul „Rumba”, ...citeste mai mult[2]
Passo doble
Dansul Paso Doble este singurul dans latino-american ce nu isi are radacinile in cultura « Negro », fiind originar din Spania, descoperit de asemenea si in Mexic. Numele de ‘Paso Doble' inseamna in limba spaniola ‘doi pasi' si se poate deosebi de ‘Paso a Dos' care semnifica ‘dans in doi'. Conceptul de ‘doi pasi' se refera la natura de mars a pasilor de dans, care pot fi numarati cu ‘1, 2' pentru ‘stanga, dreapta'. Aceasta ar putea sa contrasteze cu descrierea lui alternative ca fiind ‘Un pas spaniol', numit asa deoarece pe fiecare bataie a muzicii se calca doar o singura data.
Paso doble este unul din multele dansuri spaniole traditionale care sunt associate cu diferite aspecte ale vietii speniole. Paso Doble s-a dezvoltat pe baza miscarilor matadorului in timpul coridelor. In acest dans partenerul este mult mai mult in centrul atentiei, partenerei revenindu-i rolul capei. Elementul de legatura intre corida si muzica acestui dans, este dat mai ales de caracteristica muzicii de mars folosita la inceputul coridei. Coridele dateaza inca din vechea Creta, si doar in anii 1700 a fost adoptata si de spanioli.
Dansul acesta este ultimul dans ce se invata in timpul cursurilor de dansuri latino-americane, deoarece se bazeaza pe o coregrafie precis aranjata pe linia melodica, fiind un dans foarte dificil.
Dansul Paso Doble a inceput sa castige popularitate in jurul anilor 1920, punctul culminant al popularitatii fiind atins in anul 1926. Paso Doble a fost acceptat ca dans de competitie dupa Al Doilea Razboi Mondial.
Masura muzicala este de 2/4,...citeste mai mult[2]
Jive
Jive-ul , adus din America , s-a dezvoltat initial dintr-un dans numit « Jitteburg », prin eliminarea elementelor acrobatice si perfectionarea tehnicii. Prima descriere a acestui dans a fost realizata de catre profesorul londonez de dans Victor Silvester, descriere publicata in Europa in anul 1944.
Originile cuvantului ‘jive' nu se cunosc exact. Se poate referi la “jive talk”, adica la o vorbire galagioasa si colorata, nepotrivita, inselatoare, sau exagerata. Acest cuvant reflecta caracterul dansului: saltaret si galagios. Primile influente ale jiveului vin de la sclavii africani din America. Acesti sclavi dansau cateva dansuri traditionale care aveau atat pasi simpli cat si tripli. De asemenea, muzica lor avea un ritm contiuu de bas, si cateva elemente ale ritmului actual de jive.
In anii 1880, existau competitii ale acestui dans printre negrii din Sud, iar premiul era un tort, astfel dansul a primit numele de „Mersul tortului”. Modul exuberant al manifestarii muzicale si coregrafice ale acestui tip de dans contrasta foarte mult cu stilul mai mult decat sobru si fara viata al albilor din inalta societate. Odata cu moartea reginei Victoria in 1901, popoarele vorbitoare de limba engleza s-au simtit mai libere si au adoptat nu numai acest tip de dans, ci foarte multe altele, fiind considerate inca mult timp dupa aceea ca fiind indecente.
Acest dans este un amestec de Rock&Roll, Boogie –Woogie, American Swing si Jitteburg, de unde reiese caracterul expresiv si rapid al Jive-ului. Dintre toate aceste dansuri jive-ul este cel mai mult legat de swing, mai ales deoarece a evoluat in urma competitiilor care se tineau in America si in anumite parti din Europa la inceputul anilor 1900. Muzica de jive s-a dezvoltat mai ales in perioada anilor '50 – '60, continand ritmuri saltarete si melodii placute.
El poate fi dansat atat pe ringul de dans la o competitie de dans sportive, cat si in discoteca sau in cluburi. Cel mai evident element distinctiv al acestui dans este viteza. Din familia dansurilor de acest gen cum ar fi swing-ul sau Lindy hop, el necesita un spatiu de dans considerabil cat si o energie fizica pentru sustinerea lui.
Jive-ul nu da semne de a se transforma intr-un alt dans, dar trebuie stiut ca exista doua stiluri de jive: stilul international, adica cel descris mai sus, si stilul autentic, sau cel bazat mai mult pe miscarile swingului.
Este evident de remarcat faptul ca este un dans foarte rapid, care consuma multa energie,fiind ultimul dans in cadrul competitiilor, dansatorii sunt nevoiti sa demonstreze ca dupa celelate patru dansuri mai au energia necesara pentru Jive.
Dansul Jive este tot un ...citeste mai mult[2]
Dansuri Standard
Vals vienez - vals lent
In anul 1874 intr-un club select din Anglia se prezenta pentru prima data un dans importat din SUA numit “Boston”. Intre 1910 si 1914 foarte multa lume mergea in centrul Londrei in “Boston Club” din hotelul Savoy pentru a dansa Vals Boston predecesorul Valsului Lent de astazi.
Totusi abia dupa 1922 a devenit la fel de cunoscut si de popular ca Tangoul. Un lucru mai deosebit care se poate aminti despre Boston este faptul ca partenerii dansau unul langa celalalt , pozitia nesemanand de loc cu cea de astazi.
Dupa primul razboi mondial Valsul lent a inceput sa prinda mai multa forma, luandu-se decizia ca miscarea de baza sa fie: pas, pas, langa. In 1922 cand Victor Sylvester castiga Campionatul Angliei, combinatia pe care a dansat-o a fost formata doar din figurile “Natural Turn ” , “Change of direction” si “Reverse turn”, mai putin decat invata astazi un incepator.
In anii 1926-1927 Valsul Lent a fost imbunatatit considerabil miscarea de baza transformandu-se in pas, lateral, langa. Acest fapt a facut posibila aparitia a numeroase figure care ulterior au fost standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD) , multe din ele folosindu-se si astazi in Dansul Sportiv. O contributie deosebita in dezvoltarea Valsului Lent au avut-o alaturi de Victor Sylvester, Miss Josephine Bradly, Maxwell Steward si Pat Sykes, primii campioni englezi.
Masura muzicala este de 3/4 (trei patrimi intr-o masura muzicala), tempoul fiind de 27-30 masuri pe minut.
Fiind un dans de origine englezã, muzica îi conferã un anumit caracter romantic, visãtor, sentimental si sensibil. Este caracterizat prin înãltãri si coborâri ample si elegante fiind considerat regele de necontestat al dansurilor de societate....citeste mai mult[2]
Slow Foxtrot
Inaintasul Slow Foxtrotul-ui a fost Foxtrot-ul.
Foxtrot-ul a aparut la inceputul anilor 1920, multe din figurile acestuia , adaptate sau nu, fiind introdu-se ulterior si in Vals Lent.
Desi prima pereche care a cunoscut consacrarea dansand pe acest gen de muzica a fost Vernon si Irene Castle(care au popularizat o faza incipienta a Foxtrotului numita „Castle Rock”) paternitatea Foxtrotului este atribuita unui actor american de vodevil Henry Fox.
Chiar daca teoria conform careia numele acestui actor pare a fi foarte bine argumentata, exista si alte teorii privind originea numelui.
Una ar fi asemanarea cu un gen de mers caracteristic cabalinelor (equestrian gait) folosit la lectiile de echitatie si de dresura. Acest gen de deplasare a fost considerat atat de elegant si interesant incat a fost creata o rasa de cai „ Missouri Fox Trotter” cu scopul de a-l realiza cat mai bine.
O alta teorie spune ca chiar vulpea (fox) ar fi avut o legatura cu denumirea, ea fiind animalul care se poate deplasa cu toate 4 picioarele pe aceeasi linie,asemanarea cu deplasarea din Slow Fox fiind evidenta.
Foxtrot-ul a fost introdus in Europa chiar inainte de primul razboi mondial, la origine acesta fiind un dans pasional cu miscari lente cat si rapide .
La sfarsitul primului Razboi Mondial (slow-)foxtrotul era format in general din: „plimbari”(walks), „Trei Pasi”(Three Steps).
In 1919 American Morgan a introdus o scurta „intoarcere spin deschisa”, denumita „Mogan Turn”
In 1920 G.K. Anderson, un dansator foarte talentat a introdus figurile „Pas Pana”(Feather Step) si „Schimb de directie „(Change of direction), figuri fara de care nu ne putem imagina Slow Fox-ul de astazi.
Profesorii de dans europeni nu erau entuziasmati de caracterul salbatic al Foxtrotului si au inceput sa-l modifice.
Intre 1922 si 1929 Frank Ford(impreuna cu Moly Spain in 1927 castigatori ai Star Championschips), cu care Josephine Bradley obisnuia sa ofere demonstratii au dezvoltat miscarea de baza din Slow Fox.
La acea data tempoul era inca neclar, muzica Foxtrot-ului variind intre 40 si 50 de batai pe minut in functie de formatia care o canta.
La sfarsitul anilor douazeci problema ritmului a condus la despartirea in Slow-Foxtrot cu 32 batai pe minut si Quick Step cu 50-52 batai pe minut.
Anii 30 au devenit epoca...mai mult[2]
Quick Step
Quick Step (denumit initial "Quick Time Foxtrot and Charleston") provine din aceeasi familie cu slow-foxtrotul, dar se deosebeste de acesta prin ritmul mult mai alert.Dezvoltat in timpul primului Razboi Mondial in suburbiile New York-ului , a fost interpretat initial de dansatori africani si caraibieni, debutul fiind in music-hall-uri americane.
Quickstep-ul a devenit foarte popular deoarece a oferit tinerilor din clasa de mijloc a societatii un ritm plin de veselie si dinamism specific varstei lor.
Este cel mai energic dans standard, jucãus si vioi, cu un ritm ascutit dar, în acelasi timp, usor ca un fulg, emanând un farmec aparte
Figurile sunt dinamice pretinzand mult exercitiu si sincronizare. Stilul Quick-step-ului este dat mai ales de elanul “fulgerãtor”, de pasii iuti ce ocupã în avântul lor un spatiu larg.
10 Motive ...
Aveti aici cateva motive pentru care ati dori sa incepeti sa dansati !
1. Va ajuta la coordonarea miscarilor si va dezvolta echilibrul.
2. Dansul , facut cu regularitate va imbunatateste sanatatea in multe feluri, prevenenind bolile de inima si tensiunea ridicata.
3. Va dezvolta vigoarea si forta si in plus ajuta la slabire.
4. Va pastreaza flexibilitatea.
5. Puteti invata multe despre corpul dumneavoastra.
6. Veti cunoaste multe persoane si veti afla multe despre dans si despre cultura in general.
7. Va veti imbunatati capacitatile de comunicare, veti dezvolta capacitatea de lucru in echipa.
8. Este un mod diferit de a va exersa creierul.
9. Dansul este un mijloc prin care veti cunoaste si alte forme ale artei, ca drama si muzica.
10. Si ultimul dar nu cel din urma – pentru ca este distractiv
