Creditare
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Creditare
Legea nr.33/1991 privind activitatea bancara
Art.12 Societatile bancare li se interzice sa incheie contracte sau intelegeri , sa adopte practici de orice fel care le-ar asigura pozitii dominante pe piata monetara, financiara sau valutara ori sa se angajeze in operatiuni pentru a obtine neloial avantaje pentru ele sau pentru terte persoane
Art.15 In acivitea lor , societatile bancare se vor opune reglementarilor emise de Banca Nationala a Romaniei pentru aplicarea politicii monetare , de credit , valutare , de plati,de asigurare a prudentei bancare si de supraveghere a societatilor bancare
Art.19 Prin credit de termen scurt se intelege orice fel de operatiune de imprumut de sume de bani pe o durata ce nu depaseste 12 luni. Imprumuturile a caror durata de rambursare este intre 1 an si 5 ani sau credite pe termen mediu, iar cele care depasesc durata de 5 ani sunt credite pe termen lung. La acordarea creditelor, societatile bancare vor urmari ca solicitantii sa pezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadenta . In acest scop, acestea pot cere solicitantilor garantarea imprumuturilor cu bunuri mobile sau imobile.
Art.20 Dupa aprobarea unui credit , societatile bancare nu pot anula sau reduce cuantumul acestuia decat in cazuri justificate ,determinate de furnizarea de catre debitor a unor date nereale , si numai expirarea unui termen de preaviz de minimul 5 zile , care va fi comunicat in scris debitorului.
Societatiole bancare pot intrerupe imediat, fara preaviz ,utilizarea de catre debitor a unui credit aprobat , in cazul in care debitorul a incalcat conditiile contractului de credit sau in cazul in care situatia economica si financiara a acestuia nu mai asigura conditii de rambursare.... mai mult...[1]
Creditori şi cămătari: probleme etice pe piaţa românească a creditelor
Dimensiunea etică a creditării
...identific trei principii care dau dimensiunea etică a serviciilor de creditare: dreptatea şi echitatea, transparenţa şi responsabilitatea socială. Conform primului, indivizii trebuie să se bucure de libertatea contractului, ce presupune egalitatea părţilor semnatare ale unui angajament de credit, adică un raport just, echilibrat între drepturile debitorului şi cele ale creditorului. Tot aici vorbim despre nediscriminare în acordarea creditelor.
Conform principiului transparenţei, solicitanţii de credit şi debitorii au dreptul de a fi informaţi corect cu privire la avantajele şi dezavantajele serviciilor de creditare disponibile pe piaţă. Adevărul în publicitate şi adevărul în promovarea creditelor sunt două reguli importante în acest caz. Adesea, acestea sunt clar reglementate. Evident, o piaţă a creditelor trebuie să îşi creeze instituţii care să educe indivizii cu privire la drepturile lor, care să urmărească respectarea acestor drepturi şi să sancţioneze încălcarea lor.
Conform principiului responsabilităţii sociale, instituţiile creditoare trebuie să identifice strategii de profit care să minimizeze impactul negativ şi să maximizeze beneficiile generate de aceste servicii în comunitate. Acest lucru presupune: strategii responsabile de management al riscului şi politici de evitare a creditelor neperformante şi a supraîndatorării; încurajarea investiţiilor şi a dezvoltării pe termen lung, încurajarea creditelor pentru proiecte de dezvoltare sustenabilă şi de protecţie a mediului; politici de credite preferenţiale pentru zonele defavorizate, pentru IMM-uri, pentru proiecte antreprenoriale inovative şi cu impact social semnificativ; credite preferenţiale pentru studii.
Probleme etice pe piaţa românească a creditării
Având reperul acestor trei principii, se pot identifica cinci mari tipuri de probleme în industria românească a creditelor. Problema legitimităţii priveşte inechităţile în raporturile dintre debitori şi creditori. Drepturile debitorilor sunt adesea încălcate la diferite nivele: la nivelul contractelor de creditare, la nivelul aşa-numitelor condiţii generale de afaceri, care definesc cadrul de bază în care creditorii încheie contractele de creditare, dar şi la nivelul practicilor şi al conduitei în relaţiile directe cu funcţionarii instituţiilor financiar-bancare.
Problema accesului la credit porneşte de la câteva întrebări esenţiale în acest domeniu: Cine are nevoie de credite şi cine primeşte credite pe piaţă în general şi de la un anumit creditor în particular? Care sunt nevoile reale ale oamenilor şi ale comunităţilor şi în ce măsură banii creditorilor sunt plasaţi în credite care răspund acestor nevoi? Au creditorii din România politici de credite preferenţiale responsabile social? Care este impactul social al creditelor preferenţiale pentru dezvoltare locală? Iniţiativele creării unor credite destinate dezvoltării locale şi antreprenoriatului sunt mai degrabă excepţii. Deocamdată, efectele lor sunt greu de sesizat şi de evaluat.... mai mult...[2]
