De la Publicitate Enciclopedica

Istoria Cravatei

Originile cuvântului “cravata” se spune ca deriva din “limba croata” de la mercenarii croati ajunsi în Franta spre anul 1635, care se distingeau datorita fularului pe care-l purtau în jurul gâtului. Mai exista si alte atestari anterioare razboiului de “Treizeci de ani” si chiar din anul 1590, când un autor italian desena sub termenul de “cravata” o esharfa purtata de legionari, printre altele, pentru a se proteja de frig.

Introducerea cravatei de fapt a aparut în timpul razboiului de Treizeci de Ani, când ofiterii francezi s-au molipsit rapid de fularele croate, mai practice la tara si de asemenea elegante, atunci când cravata era ornamentata de dantele sau de ciucuri.

Primele cravate din secolul XVIII au fost deseori alcatuite din tesaturi fine, matase sau bumbac, numite “batiste sau mousseline”, deseori bordate cu dantele la extremitati, uneori în întregime din dantela pentru cele mai luxoase ocazii. Aceasta esharfa se înfasura în jurul gâtului, odata sau de doua ori, apoi se înnoda în fata lasând sa atârne ciucurii sau dantelele, ornamente care atrageau o mai mare atentie. Sub Ludovic al XIV-lea aceasta esharfa era compusa din panglici multicolore care se înnodau.

În 1692 a aparut o noua forma de cravata, cu ocazia bataliei de la Steinkerque (Belgia) între Belgia si Olanda, împotriva trupelor lui Guillaume III d'Orange contra armatei condusa de maresalului de Luxemburg. Voltaire, în cartea intitulata “Le siècle de Louis XIV”, scria: Barbatii purtau atunci cravate din dantela, pentru care îsi acordau destul timp si grija ca sa fie perfecte. Printii, se îmbracau destul de grabiti pentru lupta, punându-si cravatele cu neglijenta în jurul gâtului, iar femeile purtau ornamente cu aceleasi ornamente ca ale barbatilor, numindu-le "steinkerques" ...mai mult^[1]