Confucius
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Invatatura lui Confucius
Confucianismul
Aparitia lui Confucius in istoria Chinei este considerata ca inceputul unei noi ere. Numele acestui erou al vietii spirituale chinezesti, Kung Fu-tzi ("inaltul slujbas si filosof Kung"), a fost latinizat in Confucius de misionarii crestini din secolul al XVII-lea. Desi n-a fost un intemeietor de religie propriu-zis, Confucius a avut o mare influenta asupra religiei chinezilor.
S-a acreditat o biografie a lui Confucius, din care putem retine ca Confucius s-a nascut in anul 551 i. Hr. in micul principat Lu, care forma o parte din actuala provincie Sandun din nord-estul Chinei. La varsta de 19 ani s-a casatorit si a avut un baiat si o fata. In anul 517 a mers in capitala imperiului, Lo-ian, ca sa studieze vechile rituri si obiceiuri ale dinastiei Ciou. Acolo l-a intalnit pe marele filosof Lao-tzi, cu care nu s-a inteles, dar a carui prezenta l-ar fi impresionat mult. Moare in anul 479 i. Hr., in varsta de 72 de ani, inconjurat de discipolii sai.
Invatatura lui Confucius
China a avut filosofi mai profunzi decat Confucius, totusi influenta acestuia asupra poporului chinez a fost mai mare decat a tuturor celorlalti. La aceasta au contribuit atat imprejurarile istorice cat si simplitatea invataturii sale. Traind intr-o vreme de mare confuzie politica si decadere morala, cand dinastia Ciou isi pierduse prestigiul, Confucius si-a pus viata in slujba imbunatatirii vietii politice si sociale din timpul sau. El n-a avut un succes real decat dupa moartea sa.
Sub raport doctrinar, Confucius n-a lasat un sistem propriu. Ideile sale, ca si acelea ale lui Socrate, au fost transmise de discipolii sai.
Sub raport religios, Confucius nu numai ca nu a adus nimic nou fata de vechea religie chineza, dar chiar si-a interzis orice speculatie teologica sau, nu l-a interesat, nu a fost obiectul preocuparilor sale indreptate exclusiv spre problemele de ordin practic, moral si social.
Filosofia morala a lui Confucius pornea de la principiul ca omul, fiind o particica din intreaga natura, un microcosmos, are in sine insusirile generale ale naturii, ale lui dao: ordine, dreptate, bunatate, sinceritate. De aceea este suficient ca omul sa fie instruit, dirijat, pentru a se perfectiona. Iar perfectionarea se face prin exemplul inaintasilor. Dupa exemplul acestora, copiii trebuie sa aiba un respect desavarsit fata de parinti, indivizii sa respecte statul, cei vii sa respecte pe cei morti, imparatul sa respecte pe ilustrii sai predecesori si sa se supuna Cerului. De la cel mai mic pina la cel mai mare trebuie sa-si respecte datoriile cara revin gradului lor ierarhic.
Desi nu a fost nici filosof in adevaratul inteles al cuvantului, nici intemeietor de religie, Confucius a influentat religia chineza, indepartand-o de superstitii si pregatind poporul pentru intelegerea doctrinelor filosofice si religioase de mai tarziu.
Confucianismul ca religie
Dupa moartea lui Confucius, toti cei care il indepartasera sau il criticasera pentru rigurozitatea tinutei sale morale si-au aratat admiratia pentru marele moralist. Guvernatorul din Lu i-a consacrat o capela, unde aducea sacrificii spiritului lui Confucius si celor patru anotimpuri. Dar adevaratul sau cult a inceput mai tarziu, dupa 250 de ani, datorita imprejurarilor politice favorabile ideilor sale.
Ca religie de stat, confucianismul a mentinut elementele fundamentale ale vechii religii chineze si in primul rand cultul stramosilor si al naturii, practicile cultice avand in centrul lor Cerul si pe "Fiul Cerului", imparatul. Locurile de cult ale vechii religii si-au pierdut desigur simplitatea de odinioara, devenind vaste temple, ca acela din Beijing, inchinat Cerului, care este cel mai mare templu din lume.
Cultul imperial a luat sfarsit prin revolutia din 1912, iar in 1917, n-a mai fost recunoscut confucianismul ca religie oficiala a statului. Chiar si adeptii cei mai hotarati ai confucianismului, reproseaza astazi lui Confucius respectul sau exagerat pentru traditii si formalismul sau rigid, datorita carora China s-a caracterizat printr-o vadita nota de imobilitate. Insa invatatura lui Confucius, cu tot moralismul sau respectabil, este considerata ca un al doilea zid chinezesc, care a tinut China departe de influenta culturii europene.... mai mult... [2]
Templul, Reşedinţa şi Pădurea lui Confucius
中国国际广播电台
Confucius este fondatorul şcolii şi învăţământului confucianist din China, unul din cei mai mari filozofi din lume. Templul, Reşedinţa şi Pădurea lui Confucius reprezintă locuri unde împăraţii chinezi şi populaţia din toate vremurile au cinstit memoria acestei mari personalităţi.
În anul 478 î.Hr., la un an după moartea lui Confucius, regele statului Lu a transformat casa memorială a lui Confucius într-un templu, unde sunt expuse haine, obiecte şi instrumente folosite de Confucius.
Templul lui Confucius de la Qufu, provincia Shandong , cu o lungime de la nord la sud de peste 1000 de m şi o suprafaţă de circa 100 de mii de mp, are aproape 500 de camere. Construcţiile templului au o configuraţie arhitectonică similară cu curţile imperiale. Construcţiile principale sunt amplasate pe o linie axială nord-sud. Cele auxiliare sunt situate simetric pe ambele părţi ale axului. Templul lui Confucius are 9 nivele de case, 9 rânduri de curţi. Cifra 9 este cea mai mare cifră impară. Acest număr a fost folosit în societatea feudală chineză numai de împăraţi şi curtea imperială. Dar templul lui Confucius a făcut excepţie. Intrările de la templul lui Confucius sunt formate din 5 uşi.
Reşedinţa lui Confucius se găseşte în apropierea templului lui Confucius. Aici au locuit mai multe generaţii ale urmaşilor acestuia. Este cea mai mare reşedinţă după Palatul Imperial de Iarnă din Beijing.
Construită în timpul dinastiilor Song şi Jin (secolele 12 şi 13), fiind o locuinţă tipică a nobilimii şi moşierimii feudale chineze, reşedinţa acoperă o suprafaţă de circa 50.000 mp, are aproape 500 de pavilioane, săli şi camere de diferite tipuri şi mărimi. Construcţiile reşedinţei au o trăsătură specifică în ceea ce priveşte repartizarea. Partea de faţă a construcţiilor este destinată activităţilor şi serviciilor publice, iar cea din spate vieţii personale. În reşedinţă sunt păstrate o mare cantitate de documente, obiecte şi confecţii preţioase din toate timpurile, având o mare valoare arheologică.
Pădurea lui Confucius reprezintă un mausoleu special al lui Confucius şi al familiei acestuia. Este mousoleul familial cu cea mai mare suprafaţă şi cu durata cea mai lungă din lume. Mousoleul este cuprins într-o perioadă de peste 2.500 de ani, acoperă o suprafaţă de circa 2 kmp, şi are în total peste 100.000 de morminte. Aici sunt păstrate peste 5.000 de pietre funerare cu înscrisuri şi texte gravate. Pentru că în incinta mausoleului a crescut o pădure de pini şi chiparoşi, a căpătat denumirea de pădure. Ea are un rol de neînlocuit în cercetarea evoluţiilor politice, economice şi culturale şi ale obiceiurilor funerare din toate timpurile Chinei.
Templul, reşedinţa şi pădurea lui Confucius reprezintă un patrimoniu cultural cu conţinut bogat şi o valoare istorică deosebită. Pe raza acestor monumente sunt crescuţi peste 17.000 de pomi antici, care stau mărturie a istoriei, constituind totodată materiale preţioase pentru cercetările ecologice şi meteorologice din China antică.
Templul, reşedinţa şi pădurea lui Confucius, cunoscute prin istoria îndelungată, dimensiunile mari şi valoarea ştiinţifică ridicată, au fost incluse în 1994 de UNESCO pe lista Patrimoniului Mondial.... mai mult...[3]
