Conexiuni
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Conexiuni
Tipuri de conexiune la internet
Cel mai probabil ai unul dintre tipurile populare de conexiuni la internet: dial-up, ADSL, cablu sau broadband. Dar care sunt diferentele intre acestea, si cum poti sa iti dai seama exact cum navighezi tu pe Internet?
Dial-up sunt cele mai lente conexiuni dintre cele enumerate mai sus. In acelasi timp insa sunt cele mai populare printre utilizatorii ocazionali de acasa. Trebuie sa ai un modem de 56k, ce va genera o viteza de transmisie a datelor lenta, de aproximativ 50k pe secunda. La initierea conexiunii vei auzi calculatorul formind un numar de telefon (cel oferit de provider), de unde si numele conexiunii. Apoi se va conecta la un server, ce iti va permite accesul online. Plata de obicei se face in functie de timpul petrecut online. Exista si varianta pre-paid a unui numar de ore. Deoarece conexiunea se face pe aceeasi linie ca si telefonul, convorbiri nu se pot efectua cat esti logat online.
ADSL este o derivare a tipului de conexiune dial-up, cu un principiu diferit. Imparte linia de telefon in 2 separate: una pentru date si una pentru convorbiri telefonice. Astfel ca poti in continuare vorbi la telefon, chiar daca esti conectat, iar viteza oferita de acest tip de legatura la Internet este net superioara.
Urmatorul tip de conexiune este cel prin cablu. Poate fi cea mai buna optiune pentru utilizatorii de acasa care petrec multe ore navigind pe internet, dar si pentru companiile mici si mijlocii. Providerii de internet prin cablu ofera diferite pachete, cu diferite specificatii de viteza si limite de banda. Plata se face prin abonament lunar. Este un tip de conexiune mult mai rapida si mai sigura decat cea prin dial-up.
Broadband se numesc conexiunile la internet cu viteze mari de transmisie a datelor (de obicei peste 256 kbit/s (0.256 Mbit/s) ). Este un tip de conexiune pentru companii, si nu pentru utilizatorii acasa.
In descrierile de mai sus sunt destule informatii pentru a putea diferentia tipurile de conexiuni. Pentru o analiza mai sigura, exista numeroase site-uri ce ofera o analiza a conexiunii cu ajutorul careia un anume calculator este conectat la internet. Cateva exemple: http://www.bandwidthplace.com/speedtest/ http://www.speakeasy.net/speedtest/ http://www.speedtest.net/ Se poate alege intre diferite servere, iar site-urile ce ofera acest serviciu ofera de obicei si o sectiune de help detaliata, pentru a intelege mai bine rezultatele furnizate.... mai mult...[1]
Configurare retea wireless
Generalitati
Retelele wireless pot opera in modul Ad-Hoc sau Infrastructure. In acest articol vom discuta numai despre modul Infrastructure.
Pentru a realiza o retea wireless aveti nevoie de un router wireless sau un Access Point si de echipamente cu capabilitati de conectare wireless (notebook, desktop, PDA, Play Station sau telefon mobil cu wireless).
In prima faza folosind un calculator conectat la router prin cablu se realizeaza setarile pentru conectarea la Internet si abia apoi setarile privind conexiunea wireless.
Wireless Basic Settings
Pentru inceput veti realiza setarile de baza (parametrii conexiunii radio) in routerul wireless sau Access Point. Setarile sunt aceleasi indiferent de producator, dar denumirile lor pot fi diferite.
Wireless Mode
Partea de wireless poate functiona in mai multe moduri si poate diferi functie de producator sau versiune de firmware. Modurile pot fi:
- AP (Access Point), este modul cel mai des utilizat, fiind specific modului Infrastructure, in care doua device-uri wireless nu sunt conectate direct, ci prin intermediul routerului sau Access Point-ului.
- Client, in acest mod partea radio conecteaza wireless portul WAN din router la un punct distant. Se foloseste de exemplu in cazul unei conexiuni wireless cu providerul.
- Ad-Hoc, in acest mod clientii se pot conecta direct intre ei :) , conexiunea dintre ei nu mai trece prin router.
- Client Bridged, in acest mod partea radio conecteaza wireless partea LAN a routerului cu un punct distant. Astfel partea LAN va fi in aceeasi retea cu partea LAN a punctului distant.
Wireless Network Mode
Standardul conexiunii wireless (B, G sau A) ales trebuie sa fie suportat atat de router cat si de device-urile wireless din retea. In banda de 2,4 Ghz pot fi folosite standardele B si G, iar in banda de 5 GHz standardul A. Viteza maxima pentru standardul B este 11 Mbps, iar pentru G si A este 54 Mbps. Daca in retea aveti device-uri care folosesc standarde diferite puteti seta Mixed.
SSID (Security Set Identifier) sau Wireless Network Name este numele asociat retelei wireless. Default acest parametru este setat cu numele producatorului sau modelul de router sau Access Point. Din motive de securitate modificati aceasta valoare cu un termen fara legatura cu producatorul, modelul sau date personale.
Wireless Channel
Puteti seta unul din cele 13 canale disponibile pentru Europa.
Wireless Broadcast SSID
Daca setati Enable veti afisa numele (SSID) in retea. Daca este Disable cand veti scana spectrul, reteaua nu va fi afisata.
Dupa ce ati setat toti acesti parametrii, realizati o conexiune wireless de proba cu un echipament (laptop) fara nici o masura de securitate (criptare). Pentru aceasta setati Wireless Security Disabled.
Conectarea la o retea wireless nesecurizata
Pe laptop deschideti View Available Wireless Networks, apasati Refresh network list. Din lista de retele detectate selectati reteaua creata anterior (care apare Unsecure wireless network), apoi apasati Connect.
Va apare un mesaj ca va conectati la o retea nesigura nefiind criptata, apasati Connect Anyway.
Daca totul a decurs OK ar trebui sa aveti pe laptop conexiune wireless la Internet.
Securitatea retelei wireless
Wireless MAC Filtering este cea mai simpla metoda pentru limitarea accesului intr-o retea wireless. Doar echipamentele wireless, carora in prealabil le-a fost inregistrata adresa MAC in router sau Access Point, se vor putea conecta in reteaua wireless.
Ascunderea SSID (Wireless Broadcast SSID Disabled) este o metoda pentru limitarea accesului neautorizat intr-o retea wireless.
Securizarea retelei se poate face cu WEP sau WPA.
WEP (Wired Equivalent Protection) este o metoda de criptare:
- folosind 64 biti (10 caractere hexa) sau 128 biti (26 caractere hexa). Caracterele hexa sunt: 0-9 si A-F
- autentificare Open sau Shared Key
Acum aceasta criptare WEP cu 64 biti poate fi sparta in cateva minute, iar cea cu 128 biti in cateva ore, folosind aplicatii publice.
WPA-PSK (WPA Preshared Key sau WPA-Personal) este o metoda mult mai sigura decat WEP. WPA2 este metoda cea mai sigura de criptare, fiind o varianta imbunatatita a metodei WPA. Si aceste criptari (WPA si WPA2) pot fi sparte daca parola contine putine caractere sau este un cuvant aflat in dictionar. Pentru a face imposibila spargerea acestei criptari folositi parole lungi, generate aleator.
Conectarea la o retea wireless securizata
Dupa ce ati realizat de proba o conexiune wireless nesecurizata este recomandat sa securizati aceasta conexiunea folosind WEP sau WPA.
In exemplul urmator am setat in router, in sectiunea Wireless Security, urmatoarele: WEP, key 1, 64 bits, passphrase parola
Pe laptop deschideti View Available Wireless Networks, apasati Refresh network list. Din lista de retele detectate selectati reteaua creata anterior (care apare Security-enabled wireless network), apoi apasati Connect.
Pentru autentificare trebuie sa introduceti parola setata anterior pe router, apoi apasati Connect.
Daca totul a decurs corect in View Available Wireless Networks ar trebui sa apara ca sunteti conectati la reteaua voastra.
