Concesiune
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Definitie concesiune
In domeniul comercial, contract de distributie, forma de cooperare contractuala intre un furnizor si un detailist (parteneri independenti), prin care acesta din urma dobandeste dreptul de a comercializa (revinde) un produs/o linie sau gama de produse, de a presta servicii etc, folosind facilitatile si alte drepturi autorizate, oferite de furnizor, cu conditia respectarii anumitor obligatii stipulate prin contractul de concesiune - sa dispuna de conditii adecvate, sa respecte metoda comerciala, stocurile minimale, o cota de vanzari, exclusivitate s.a. -, in schimbul platii unei redevente furnizorului. V. franciza.
Contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, pe cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numita concesionar (care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa) dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente. Acest contract trebuie realizat, obligatoriu, prin licitatie publica sau prin negociere directa – in ipoteza in care procedura licitatiei nu si-a atins scopul. (Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor)....mai mult[1]
Contractul de concesiune
Pierre Delvolve defineşte concesiunea ca fiind “ o convenţie prin care o persoană publică însărcinează cu prestarea unui serviciu public o întreprindere privată care asigură finanţarea lucrărilor, exploatarea lor şi care este remunerată din redevenţele percepute de la usageri.”
Gilles Lebreton consideră concesiunea serviciului public un act administrative prin care o persoană publică, numită concedent încredinţează unei persoană privată, numită concesionar , gestiunea serviciului public pe riscul său , recunoscându-i dreptul de a percepe redevenţa de la beneficiarii serviciului.
În doctrina românească actuală , Antonie Iorgovan arată că prin contractul de concesiune, o parte – cedentul – transmite altei părţi – concesionarul – spre administrare rentabilă , pe un termen determinat, în schimbul unei redevenţe, o activitate economică, un serviciu public, o subunitate productivă sau un teren proprietate de stat.
Concesionarea serviciilor publice reprezintă un mod prin care administraţia armonizează interesul general al comunităţii locale cu interesul particular al operatorului serviciului public, persoană privată, în speţă.
Concesiunea publică este o formă contractuală de exercitare a dreptului de proprietate publică.
Legea 219/1998 a concesiunii, conturează conceptual de concesiune stipulând că operaţiunea de concesionare se face în baza unui contract prin care o persoană, numita concedent, transmite pentru o perioada determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numită concesionar, care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe.
Reglementarea concesiunii este o chestiune pe care autorităţile publice au privit-o cu mare seriozitate, datorită importanţei instituţiei şi datorită consecinţelor pe care le are această operaţiune juridică în viaţa comunităţilor locale. Doctrina românească, în special de după 1866, manifestă rezerve în ceea ce priveşte această instituţie, lucru reflectat în faptul că lipsesc reglementări în materie atât în Codul Civil, în Codul Comercial.[1][2]
Procedura concesionarii
Concedentul va efectua, la initierea concesionarii un studiu de oportunitate, care va cuprinde :
a) descrierea bunului, a activitatii sau a serviciului public care urmeaza sa fie concesionat;
b) motivele de ordin economic, financiar, social si de mediu, care justifica acordarea concesiunii;
c) investitiile necesare pentru modernizare sau extindere;
d) nivelul minim al redeventei;
e) modalitatea de acordare a concesiunii avuta în vedere; daca se recurge la procedura licitatiei publice deschise cu preselectie sau la procedura de negociere directa, trebuie motivata aceasta optiune;
f) durata estimata a concesiunii;
g) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare.
Concesionarea unor servicii publice se aproba pe baza caietului de sarcini al concesiunii, prin hotarâre a Guvernului, a consiliului judetean, orasenesc sau comunal, dupa caz. Conform art. 10 - concesionarea unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public se realizeaza prin licitatie publica deschisa, deschisa cu preselectie sau prin negociere directa.
Licitatia publica deschisa se organizeaza de catre concedent. acesta are obligatia sa publice în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, într-un cotidian de circulatie nationala si într-unul de circulatie locala anuntului licitatiei publice deschise, care va contine obligatoriu:
a) denumirea si sediul concedentului;
b) obiectul si durata concesiunii;
c) locul unde poate fi studiata documentatia ceruta în vederea participarii la licitatie, prevazuta la articolul 12( 1 ) ;
d) data si locul de primire a ofertelor;
f) durata în care ofertantii ramân angajati prin termenii ofertelor lor;
g) data, ora si locul de deschidere a ofertelor.
Încetarea contractului de concesiune
La încheierea contractului de concesiune partile vor conveni asupra cazurilor de încetare a contractului. În contract partile vor putea înscrie clauze specifice referitoare la rezilierea unilaterala sau rascumparare. Art. 35 prevede ca încetarea contractului de concesiune poate avea loc în urmatoarele situatii:
a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune;
b) în cazul în care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterala de catre concedent, cu plata unei despagubiri juste si prealabile în sarcina concedentului;
c) în cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar, prin rezilierea unilaterala de catre concedent, cu plata unei despagubiri în sarcina concesionarului;
d) în cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concedent, prin rezilierea unilaterala de catre concesionar, cu plata de despagubiri în sarcina concedentului;
e) la disparitia, dintr-o cauza de forta majora, a bunului concesionat sau în cazul imposibilitatii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renuntare, fara plata unei despagubiri.[2][3]
Concesionarea terenurilor pentru constructii
ART. 10 Terenurile apartinind domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, destinate executarii de constructii, pot fi concesionate prin licitatie publica in conditiile respectarii documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului, aprobate potrivit prezentei legi, si realizarii de catre concesionar a constructiei.
Concesionarea se face pe baza de oferte prezentate de catre solicitanti, cu respectarea prevederilor legale si a dispozitiilor prezentului capitol, urmarindu-se valorificarea superioara a potentialului terenului, pe baza conceptiei urbanistice.
ART. 11 Pina la reglementarea prin lege a situatiei juridice, nu pot face obiectul concesiunii terenurile libere de constructii aflate in administrarea primariilor si care pot fi revendicate de fostii proprietari.
ART. 12 Prin exceptie de la prevederile art. 10, terenurile destinate executarii de constructii se pot concesiona fara licitatie publica, in urmatoarele cazuri:
a) pentru construirea de locuinte, celor deveniti invalizi de gradul I si II si familiilor celor decedati ca urmare a participarii la victoria Revolutiei din decembrie 1989, precum si familiilor ale caror gospodarii proprietate personala au fost demolate fara forme legale de expropriere, cu reducerea taxei de concesiune, stabilita pina la 95 la suta;
b) pentru realizarea de obiective de utilitate publica cu caracter social, fara scop lucrativ, altele decit cele ce se realizeaza de catre colectivitatile locale pe terenurile acestora cu plata taxei de concesiune, stabilita potrivit legii.
Concesionarea terenurilor pentru situatiile prevazute la lit. a) se face de catre primarii numai familiilor care nu au in proprietate o locuinta, intr-o ordine de prioritate stabilita incepind cu venitul mediu cel mai mic pe membru de familie.
ART. 13 Terenurile prevazute la art. 10, ce fac obiectul licitatiei, se aduc la cunostinta publica de catre primariile in a caror unitate administrativ-teritoriala sint situate, printr-o publicatie afisata la sediul acestora si tiparita in cel putin doua ziare de larga circulatie, cu minimum 20 de zile inainte de data licitatiei.Publicatiile privind licitatia vor cuprinde data si locul desfasurarii acesteia, suprafata si destinatia terenului, stabilite prin planul de urbanism sau prin concurs, desfasurat potrivit legii, si taxa anuala minimala de concesionare.
Oferta solicitantilor va fi insotita de un studiu de oportunitate sau de fezabilitate, dupa caz, cuprinzind in mod obligatoriu elementele tehnice necesare pentru caracterizarea functionalitatii si capacitatii constructiei, a gradului de ocupare a terenului, precum si a celorlalte elemente cuprinse in certificatul de urbanism. Nu vor fi acceptate decit ofertele care corespund documentatiei de urbanism si amenajare a teritoriului, aprobata potrivit legii.
Licitatia se efectueaza, in conditiile legii, de comisiile instituite in acest scop de catre prefecturi sau Primaria municipiului Bucuresti. Comisiile functioneaza la sediul primariilor in a caror unitate administrativ-teritoriala sint situate terenurile.
ART. 14 Limita minima a pretului concesiunii se stabileste, dupa caz, prin decizia prefecturii sau a primariei, astfel incit sa asigure recuperarea in 25 de ani a pretului de vinzare a terenului, in conditii de piata, la care se adauga costul lucrarilor de infrastructura aferente.
ART. 15 Terenurile prevazute la art. 10, ce se concesioneaza pentru realizarea de locuinte si spatii construite asociate acestora, vor avea urmatoarele suprafete:
a) in localitati urbane:
- pina la 300 mp pentru un apartament intr-o cladire cu parter sau parter si etaj;
- pina la 200 mp pentru un apartament intr-o cladire cu parter si etaj cu 2 apartamente;
- pina la 150 mp pentru un apartament, in cazul cladirilor cu parter si mai multe etaje, avind cel mult 6 apartamente;
- pentru cladirile cu mai mult de 6 apartamente, suprafata de teren va fi stabilita potrivit planurilor urbanistice de detaliu;
b) in localitati rurale, inclusiv in cele 23 de localitati declarate orase potrivit Legii 2/1989 si mentinute prin Decretul-lege 38/1990, pina la 1.000 mp pentru o locuinta.
ART. 16 Pentru realizarea unei case de vacanta se poate concesiona un teren in suprafata de pina la 250 mp.
ART. 17 Impotriva licitatiei, pina la momentul adjudecarii, se va putea face contestatie, de catre orice persoana interesata, la judecatoria in a carei raza teritoriala are loc licitatia. Contestatia suspenda desfasurarea licitatiei pina la solutionarea sa definitiva.
ART. 18 Pe baza procesului-verbal de adjudecare a licitatiei sau a deciziei primariei, pentru situatiile prevazute la art. 12, se va incheia actul de concesiune, care se va inregistra de catre concesionar in evidentele de publicitate imobiliara, in termen de 10 zile de la data adjudecarii sau emiterii deciziei.
ART. 19 Concesionarea terenurilor prevazute la art. 10-16 se face in conformitate cu prevederile legii, durata acesteia fiind stabilita de catre primarii, in functie de prevederile documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului si de natura constructiei; pentru constructiile de locuinte concesionarea se face pe durata existentei constructiilor.
ART. 20 Intravilanul localitatilor se stabileste prin documentatiile de urbanism si amenajare a teritoriului, aprobate potrivit prezentei legi.
Terenurile destinate pentru constructii evidentiate in intravilan se scot din circuitul agricol, temporar sau definitiv, prin autorizatia de construire.
Suprafetele de teren scoase din circuitul agricol se comunica de catre prefecturi sau primarii, in termen de 10 zile de la eliberarea autorizatiilor, la oficiile teritoriale de cadastru....mai mult[4]
