De la Publicitate Enciclopedica

Cimitire

CIMITIRUL BELU

Marginit de Valea Pl?ngerii si Calea Serban Voda, cimitirul Belu nu este doar un loc de ?ngropaciune, cel mai mare din urbea lui Bucur ciobanul. Este, fara doar si poate, Muzeul National de Arta a Sufletelor, Pantheonul rom?nesc. Aici ?si atipesc neodihna de veci cele mai de seama nume ale acestei tari, de la Eminescu si Nichita, la Toma Caragiu, Maria Tanase sau boierii Cantacuzini, Ghicesti s.a.m.d. Monumentele sale funerare sunt adevarate exponate de arta, compendii de arhitectura miniaturala. Unele ascund povesti stranii de viata si, mai ales, de moarte, devenite legende, fabulos, mit ?n cr?mpeie de piatra. Am ?ncercat sa le deslusim originile si am constatat ca farmecul lor aparte vine tocmai din negarea izvoarelor documentare. Nici Ionescu Gion, nici Gheorghe Bezviconi, nu au reusit ?n monografiile lor, sa explice legenda „Doamnei cu umbrela” sau a „Celor doi frati”. Babele candelarese, groparii, cersetorii batr?ni si ceilalti oameni ai cimitirului o stiu face din plin…

Spiritul fantoma al Iuliei Hasdeu

Pe m?na st?nga, aproape de capela, se afla cavoul Iuliei Hasdeu, ciudat geniala fiica a parintelui etimologiei rom?nesti, Bogdan Petriceicu. Flancata de doi sfincsi egipteni, constructia se remarca prin simplitate si rafinament. Se poate remarca lesne un amestec bine dozat de stiluri arhitectonice, de la templu antichitatii greco-latine, la hinduism. La baza, o polita cu cartile esentiale ale umanitatii aminteste trecatorului ca aici poate citeste ?nca cea care la 11 ani ?l stia pe Shakespeare ?n original. Un orologiu cu limbi cazute masoara nimicnicia.

Se spune ca pe la ?nceputul anilor ’90, un intoxicat cu compendii ieftine de spiritism ar fi profanat morm?ntul genialei preotese ?n cautarea mediumului potrivit ?ndeletnicirilor sale oculte. Racla a fost gasita fortata prilej cu care s-a constatat perfecta mumificare a unei bucati din craniul Iuliei Hasdeu. Pe acoperisul cavoului – templu, o bila mare de piatra ?nchipuia, p?na la cutremurului din 1977, globul pam?ntesc. Furia pam?ntului a facut sfera sa se prabuseasca de pe umerii celor doi sfincsi aflati pe post de Atlas. Abia de cur?nd a fost repusa ?n locul ei initial, dupa un soi de sfestanie oficiata de un sobor de preoti. Motivul? Toti cei care au ?ncercat ?nainte sa o urneasca din loc, au murit la scurt timp. Cel putin asa sustine Frusina Tanase, una din cele mai vechi candelarese din Belu: „Asa a fost cum va zic. Au atins bila domnisoarei doi gropari si dusi au fost. ?n noptile cu luna plina b?ntuie pe aleea centrala o fata desculta si despletita care mai mult pluteste dec?t paseste sau umbla. Spre ziua dispare ?n cavoul domnisoarei. Sa-mi sara ochii, daca va mint, ca-s femeie batr?na.”

Legenda, fabulatie, adevar? Ne marginim a aminti, doar, extraordinarele calitati de mediu ale Iuliei Hasdeu. Prima carte de spiritism a literaturii rom?ne, Sic Cogito, scrisa de Bogdan Petriceicu-Hasdeu ?n castelul de la C?mpina s-a nascut, povestea autorul, la ?ndemnul de dincolo de morm?nt al fiicei sale. Tocul i-a sarit de la sine ?n m?na si cuvintele au prins sa se ?nsiruie…

Astazi, morm?ntul templu are parte mereu de flori proaspete. C?te o fata mirata si visatoare le desc?nta, fac?ndu-se ca le aseaza ?n glastra.

Doamna cu umbrela

?n spatele rotondei scriitorilor, aproape de Valea Pl?ngerii, se afla o statuie aparte, intrate ?n folclorul locului sub o denumire metaforica: „Doamna cu umbrela”. ?nfatiseaza o femeie t?nara, ?n marime naturala surprinsa pasind spre o coloana si o banca. Este ?nvesm?ntata ?ntr-o rochie de epoca, „chic”, fara doar si poate, ?n secolul XIX. La ?ncheietura m?inii poarta adesea un buchet de flori albastre. Fara sa vreau ma duce cu g?ndul la simbolul «florii albastre» a lui Novalis. Sumedenia de ravase de dragoste si lum?narile vesnic aprinse ma fac sa cred ca nu am gresit.

?n cartea lui Gheorghe Bezviconi – Necropola orasului Bucuresti putem citi nu multe lucruri: „Statuia s-a numit initial «Doamna ?n alb» reprezent?nd-o pe Katalina Baschott si a fost comandata de un oarecare Andrei Popovici, probabil logodnicul acesteia. A existat o inscriptie ale carei litere aurite au fost furate care spunea: Acest animal de doctor m-a ucis. („Cet animal de m?decin m’a tu?e.”) Date extrem de lapidare, care palesc ?n fata legendei acestei statui daltuite la Forenza de vestitul Rafaelo Romanelli.

Gura… Belului a gasit o poveste ?n acelasi timp romantica si credibila. Doamna cu umbrela a fost guvernanta copiilor lui George Assan. Marele industrias bucurestean al secolului trecut, proprietarul primei mori cu aburi din Rom?nia, a adus-o de la Paris pentru a-i veghea si dascali odraslele. Cucerit de aleasa cultura a tinerei frantuzoaice, o nevinovata idila s-a ?nfiripat ?ntre cei doi. Doamna Assan i-a pus brutal capat, otravindu-si rivala. De atunci, nefericita donna a devenit un soi de protectoare a dragostei de 16 ani, adolescenti si nu numai venind ?n pelerinaj cu lumina, ravase si flori. ?n sprijinul acestei povesti exista si date concrete.

Tras?nd o linie imaginara ?ntre pozitia capului statuii, implicit a privirii, se poate vedea clar un singur monument funerar: cavoul lui George Assan… ?ntr-un document din arhiva cimitirului se mentioneaza ca onorariul substantial al sculptorului italian a fost platit de „un domn anonim, dar ?nstarit”.

„Doamna cu umbrela” – un simbol, o poveste romantica si trista, un balsam, ce-i drept funebre, pentru cei care mai cred ?n vorbirea soptita a doua inimi pereche, dureros de albastre.

Calul generalului Crainiceanu

Nu departe de troita lui Nichita, se afla un cavou usor razboinic, ?n forma de templu grec, sustinut de coloane ionice. Aici este ?nmorm?ntat generalul Grigore Crainiceanu, comandantul vestitului regiment de cavalerie „Patru rosiori – Regina Maria”. Legenda spune ca Pegas, armasarul pur-s?nge al generalului dupa ce a fost deshamat de la carul mortuar a refuzat sa plece de la morm?nt. A rezistat trei saptam?ni ?n cimitir, fara apa, fara hrana, repet?nd dureros povestea cu c?inele soldatului. A murit pe Valea Pl?ngerii, hranind o vreme cotarlele de pripas.

Cei doi frati

Poate cea mai tulburatoare poveste a Belului este cea a celor doi frati. Grupul statuar din marmura neagra reprezinta o femeie t?nara culcata pe un catafalc. ?n genunchi, cu capul sprijinit pe faldurile rochiei, un barbat ?ntre doua v?rste pare ca doarme. Aceeasi candelareasa, Frusina Tanase, povesteste: „Noi le spunem fratii necunoscuti. Au fost odata doi frati, baiat si fata care nu s-au cunoscut niciodata. Fratii s-au ?nt?lnit la Paris, dupa multi ani si au prins drag unul de altul. S-au casatorit si vorbind despre copilaria lor, au descoperit ca sunt frati buni si de mama si de tata. Atunci d?nsul care e aici ?n genunchi a scos pistolul si a ?mpuscat-o pe d?nsa dupa care s-a puscat si el.”

Acestea au fost povestile cimitirului Belu, cr?mpeie de moarte si de adevar at?t de putin stiute. Nu le-am aflat de la onorabili istorici sau critici de arta. Nici n-am fi avut cum.... mai mult...^[2]

• CIMITIRE DE ONOARE
  Lista cimitirelor
  Cimitire romanesti din Romania
  Cimitire romanesti din strainatate
  Cimitire straine din Romania... mai mult...^[3]