Bancnote
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Istoria bancnotelor
Inainte ca bancnotele si monezile sa fie introduse ca forma permanenta de plata, oamenii au folosit o varietate de alte obiecte in loc de bani, pentru a face schimburi comerciale. Intre obiectele folosite ca mijloc de plata se numara si orezul (China), dinti de catel (in Noua Guinee), unelte in miniatura (China), bucati de quart, discuri de metal ( in Tibet) sau discuri de piatra in insula Yap. Cutite de bronz in miniatura sau alte unelte, folosite in loc de unelte adevarate care serveau ca etalon de schimb, au circulat in China ceva mai inainte de anul 1100 I.C
Banii au aparut pentru prima data in jurul secolului 6 I.C. in provincia Lidia a Asiei mici, in aceea perioada un centru important al comertului si industriei.
Valoarea acestor bani era determinata de metalul din care erau fabricate. Banii s-au raspindit rapid in rindul tarilor dezvolatte in plan economic ale lumii.
Monarhi, aristocrati, orase, si diverse institutii au inceput sa isi faca bani cu un semn identificator ca un certificat care testa valoarea monedei metalice.
Unele din monezile de inceput aveau o compozitie foarte stabila, de exemplu drahma folosita de atenieni din secolul 6 I.C. si-au mentinut constant continutul de metal la 65-67 grame de argint fin, sau qian-ul din China introdus in secolul 4, care a ramas o moneda standard petru 2000 de ani.
Totusi, in unele locuri autoritatile, pentru a asigura un anumit profit, reduceau din continutul in metal pretios al monezilor.Banii din bronz sau cupru aveau o valoare care depindea de numarul de monezi de aur sau arginti pentru care puteau fi schimbate. Monezile de aur si argint in particular circulau si in afara tarii de origine din cauza valorii lor destul de clare; de exemplu peso spaniol din argint a devenit o moneda foarte obisnuita in China din secolul 16. Banii din hirtie au fost pentru prima data introdusi in China, in jurul secolului 9, de catre dinastia Tang, guvernata de bancheri. Acesti bani isi pastrau valoare constanta in tot imperiul chinez, micsorind nevoia de a transporta argintul, care era mult mai greu ...citeste mai mult [1]
Istoria dolarului american
Istoria dolarului american incepe cu mai bine de 300 de ani in urma, de pe vremea cand Statele Unite ale Americii nu erau decat un grup de colonii.
La 5 februarie 1690, Colonia Massachusetts a introdus unitati de valoare pentru a putea finanta expeditiile militare. Dupa aceea, la scurta vreme si alte colonii au adoptat aceasta forma de plata. Exista o versiune a originii denumirii de argou a dolarului (buck), care ar fi provenit din cuvantul buckskin (piele de cerb). Aceste piei, la fel ca wampul (colier de scoici) si tutunul, erau folosite pe post de moneda de schimb pe teritoriul coloniilor engleze din America.
● Cuvantul dolar si semnul arhicunoscut in intreaga lume sunt, deci, mult mai vechi decat natiunea si valuta americana. Bancnota americana, in forma ei concreta, a vazut lumina zilei pentru prima data in urma cu peste 200 de ani, in timp ce cuvantul dolar este mai vechi de o jumatate de secol.
● La inceputul secolului al XVI-lea, in Valea Sfantului Joachim in partea de nord-vest a Boemiei, a inceput sa functioneze o mina de argint. Ulterior, in zona apare orasul Sant-Joachimstal care incepe sa bata o moneda de argint, destinata nevoilor Imperiului Roman de Natiune Germana. Moneda avea imprimat chipul Sf. Joachim si, initial, era denumita joachimstaler, ulterior s-a statornicit termenul de taler (de altfel, talerul a fost inlocuit de marca germana abia in 1873, dupa unificarea Germaniei).
● Talerul a avut o larga circulatie in Europa. In Suedia, prima emisiune de moneda...citeste mai mult[2]
Bancnotele euro
Concepţia grafică
Bancnotele euro se află în circulaţie începând cu data de 1 ianuarie 2002. Seria bancnotelor euro cuprinde şapte cupiuri, fiecare având altă dimensiune: 5 EUR, 10 EUR, 20 EUR, 50 EUR, 100 EUR, 200 EUR şi 500 EUR.
Bancnotele euro ilustrează stilurile arhitecturale care au caracterizat şapte perioade din istoria culturii europene — clasic, romanic, gotic, renascentist, baroc şi rococo, epoca fierului şi a sticlei şi modernismul din secolul al XX-lea — şi reproduc trei elemente arhitecturale principale: ferestre, porţi şi poduri. Niciunul dintre elementele grafice nu ilustrează clădiri sau monumente reale. De asemenea, bancnotele nu prezintă elemente naţionale specifice.
Ferestrele şi porţile reprezentate pe aversul bancnotelor simbolizează spiritul european de deschidere şi cooperare. Reversul fiecărei bancnote înfăţişează un pod caracteristic unei perioade din istoria culturii europene. În sens metaforic, aceste imagini reprezintă comunicarea dintre popoarele Europei, precum şi cea dintre Europa şi restul lumii.
Bancnotele euro sunt produse la imprimeriile din întreaga UE. Cu ajutorul unor standarde stricte privind controlul calităţii, se asigură faptul că toate bancnotele produse sunt identice din punct de vedere calitativ şi vizual. La sfârşitul anului 2007, circa 11,3 miliarde de bancnote euro se aflau în circulaţie cu o valoare nominală de 637 miliarde EUR.
Elementele de siguranţă
În ceea ce priveşte producerea bancnotelor, se foloseşte o tehnologie de imprimare elaborată, încorporându-se câteva elemente de siguranţă ultramoderne. Aceste elemente permit distingerea cu uşurinţă a bancnotelor autentice de cele false. Nu este necesară utilizarea echipamentelor speciale, ci trebuie doar să atingeţi, să priviţi şi să înclinaţi bancnota.
Se recomandă verificarea permanentă a câtorva elemente de siguranţă. Dacă există dubii, comparaţi bancnota suspectă cu o bancnotă despre care se cunoaşte că este autentică.
Atingeţi hârtia rezistentă şi foşnitoare a bancnotei. Imprimarea în relief este perceptibilă la atingere: treceţi cu degetul peste ...citeste mai mult[3]
Istoria bancnotelor romanesti
De la leul comunist la leul „greu” (1948-2005)
În celebra sa lucrare Domnia cantităţii şi semnele vremurilor, filosoful francez Rene Guenon dedica un capitol aparte „degenerării monedei”. Aceasta şi-ar fi pierdut, în vremurile moderne, caracterul sacru şi valoarea de simbol. Aurul şi argintul au fost substituite de metalele comune şi de bancnotele de hârtie; chipurile de zei au fost înlocuite cu efigii de regi, iar acestea, la rândul lor, au dispărut de pe monedele statelor republicane. în România comunista, noii conducători au înlocuit efigiile regale, de pe monede,, cu stema republicii (conceputa în afara oricăror reguli heraldice) şi cu simbolurile puterii „populare”: secera şi ciocanul, steaua în cinci colţuri, nicovala, sondele şi tractorul.
Întunecare (1948-1989)
După 1948, moneda naţională nu face decât să reflecte nefastele prefaceri politice. La scurt timp după proclamarea Republicii Populare Române, monedele de lei, purtând chipul regelui Mihai, sunt retrase din circulaţie. Vor urma, treptat, şi celelalte, paralel cu emiterea noilor lei… comunişti.
Aspectul lor, în anii ‘50, este mohorât, parcă în ton cu vremurile. Ca majoritatea statelor lumii, după al doilea război mondial, şi România a renunţat la folosirea metalelor preţioase pentru e-misiunile monetare (ultimele monede de argint au fost cele de 25.000 şi, respectiv, cele de 100.000 de lei, din 1946). însă la noi, a-ceastă măsură a avut şi un caracter politic: noul regim, „muncitoresc” şi „proletar”, descurajate zaurizarea de aur şi de argint.
Vremea leului de plastic
După 1989, bancnotele româneşti nu au marcat, ca aspect, o revenire la tradiţiile anterioare anului 1948, ci, mai degrabă, par a le continua pe cele comuniste. Astfel, ele prezintă pe mai departe busturile sau portretele unor personalităţi culturale (Eminescu, Brâncuşi, Iorga etc), care le-au înlocuit pe cele politice (Vladimirescu, Bălcescu, Cuza). Nu se regăsesc însăleulgreu.ro[4]
