De la Publicitate Enciclopedica

Aprovizionarea

• Aprovizionarea este componenta a functiunii comerciale a intreprinderii.
  Intreprinderea are un numar de sase functiunii care contribuie la buna conducere a acesteia. Principalele functiunii ale intreprinderii sunt :
  - comerciala : cumparari, vanzari
  - tehnica, productie, transformare
  - financiara : cautarea si administrarea capitalului
  - securitate : protectia bunurilor si persoanelor
  - contabilitate : inventar, bilant, pret cost
  - administrativa
  Prin definitie, functiunea unei firme reprezinta un ansamblu de activitati omogene si/sau complementare desfasurate de un personal de o anumita specialitate, folosind metode si tehnici specifice, cu scopul realizarii obiectivelor derivate de gradul I .
  Specificul unei functiuni este utilizarea de concepte, cunostinte, tehnici, metode etc., din acelas domeniu sau domenii inrudite.
  Functiuniile au un character dinamic, continutul lor se schimba o data cu dezvoltarea economica, cu evolutia conceptiilor privind managementul.
  O alta clasificare identifica 4 functiuni de baza ale intreprinderii :
  - de directie
  - de distributie
  - de productie
  - functii logistice
  Functiunea comerciala cuprinde actiunile vizand relatiile cu mediul.
  Este justificata economic deoarece productia se realizeaza numai prin vanzare.
  Se regasesc subfunctiunile de aprovizionare si vanzare.
  Subfunctiunea de aprovizionare cuprinde : procurarea produselor si serviciilor de care intreprinderea are nevoie, care sa fie de calitate, sa aiba un pret bun.
  Procesului de productie intr-o unitate economica impune organizarea activitatii de aprovizionare cu mijloace materiale de tipul materiei prime, materialelor, combustibil, energie, apa, utilaje si masini.
  Organizarea aprovizionarii tehnico-materiale trebuie astfel facuta încât sa contribuie la asigurarea completa, complexa si la timp a a tuturor nevoilor necesa pentru realizarea procesului de productie.
  Trebuie sa asigure conditiile optime de depozitare a resurselor materiale, utilizarea rationala a resurselor materiale pentru a se tine sub control stocurile necesare productiei.
  Pentru îndeplinirea acestor cerinte, conducerea întreprinderii poate realiza organizarea aprovizionarii tehnico-materiale dupa unul din urmatoarele sisteme:... mai mult...^[1]

Aprovizionarea tehnico-materiala - componenta a activitatii comerciale

• Desfasurarea procesului de productie într-o unitate economica impune organizarea activitatii de aprovizionare cu mijloace materiale de tipul materiei prime, materialelor, combustibil, energie, apa, utilaje si masini.
  Organizarea aprovizionarii tehnico-materiale trebuie astfel facuta încât sa contribuie la asigurarea completa, complexa si la timp a unitatii economice cu mijloacele de munca si obiectele muncii, asigurarea conditiilor optime de depozitare a resurselor materiale, alimentarea rationala a locurilor de munca cu resursele materiale necesare si utilizarea rationala a resurselor materiale astfel încât sa se respecte normele de consum stabilite si stocurile de productie determinate.
  Pentru îndeplinirea acestor cerinte, conducerea întreprinderii poate realiza organizarea aprovizionarii tehnico-materiale dupa unul din urmatoarele sisteme:
  - sistemul functional,
  - sistemul de organizare pe grupe de materiale,
  - sistemul de organizare în functie de destinatiade consum a resurselor materiale,
  - sistemul mixt de organizare a activitatii de aprovizionare.
  Conform sistemului functional, activitatile sunt grupate functional pe urmatoarele sectoare si anume:
  - sistemul de programare,
  - sistemul de materiale,
  - sistemul de depozite de mariale.
  În cadrul sistemului de organizare pe grupe de materiale, se constituie sectoare de aprovizionare-depozittare pentru fiecare grupa principala de materiale, iar fiecare sector curpinde în aceasta organizare totalitatea activitatilor pe care le solicita aprovizionarea si depozitarea grupei respective, adica stabilirea necesarului de materiale, depozitarea si alimentarea sectiilor.
  Sistemul de organizare în functie de destinatia de consum a resurselor materiale se aplica în situatia în care materialele ce se consuma difera de la o sectie la alta, în acest scop organizându-se sectoare care se ocupa cu aprovizionarea si depozitarea materialelor pentru fiecare sectie în parte.
  Sistemul mixt de organizare a aprovizionarii tehnico-materiale presupune ca pentru unele resurse materiale, în special pentru materialele auxiliare sa se constituie sectoare speciale de aprovizionare, depozitare, aferente grupelor respective de materiale iar la alte materiale, mai ales cele principale, sa se organizeze sectoare care sa se ocupe de aprovizionarea si depozitarea pentru fiecare sectie.
  În cadrul procesului de aprovizionare tehnico-materiala, un loc important îl ocupa elaborarea programului de aprovizuionare tehnico-materiala.
  În activitatea de elaborare a programului de aprovizionare se parcurg doua etape:
  
  A. Etapa de pregatire a întocmirii programului de aprovizionare. În cadrul ei se culeg si se prelucreaza toate datele necesare întocmirii programului.
  
  Astfel se stabileste lista de resurse materiale pentru produsele si lucrarile prevazute în programul de productie.
  Lista de resurse materiale cuprinde toate categoriile de materii prime, energie, apa, abur si combustibil de care are nevoie unitatea economica, grupate dupa anumite principii si indexate dupa un anumit sistem de indexare.
  Norma de consum specific de aprovizionare reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit material prevazuta pentru consum specific de aprovizionare reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit material prevazuta pentru consum în scopul obtinerii unei unitati de produs sau executarii unei unitati de lucrari în anumnite conditii tehnico-organizatorice specifice unitatii economice.
  
  B. A doua etapa - elaborarea propriu-zisa a programului de aprovizionare.
  
  Organizarea aprovizionarii tehnico-materiale cuprinde doua parti:
  - necesarul de resurse materiale,
  - sursele de acoperire a necesarului de resurse materiale.
  În partea de necesar de resurse materiale trebuie sa se fundamenteze urmatorii indicatori:
  - necesarul propriu-zis pentru fabircarea productiei programate,
  - stocul la sfârsitul perioadei de program,
  - necesarul total de resurse materiale.
  În partea de resurse, pentru acoperirea necesarului de resurse materiale se curpind urmatorii indicatori:
  - stocul de la începutul perioadei de program,
  - resursele interne ce pot fi folosite în cursul anului,
  - necesarul de aprovizionat.
  Dimensionarea corecta a stocurilor de resurse materiale influenteaza pozitiv ritmicitatea productiei si viteza de rotatie a mijloacelor circulante.... mai mult...^[2]