Cele mai frecvente forme de antreprenoriat sau munca pe cont propriu sunt: formele de activitate comerciala cu licenta sau forma companiilor comerciale.

Principala diferenta între cele doua forme este ca un comerciant (persoana fizica) face afaceri pe cont propriu si are nevoie de asa-numita autorizatie comerciala, în timp ce o companie (persoana juridica) face afaceri în contul companiei, adica pentru toti patronii sai. Pentru a înfiinta o astfel de companie este nevoie de autorizatia comerciala a fondatorilor, ca si de un contract legal încheiat între acestia.

ACTIVITATI CU AUTORIZATIE COMERCIALA

O activitate cu autorizatie comerciala este cea mai simpla modalitate de a începe o afacere. Trebuie solicitata o autorizatie comerciala care sa confere dreptul de a face afaceri într-un anumit domeniu. Exista diferite cerinte pentru urmatoarele tipuri de activitati comerciale (toate necesita probitate):

Comert liber - nu este necesara o calificare specifica, ci numai un extras de cazier judiciar (aceste activitati includ, de exemplu, activitatea obisnuita de vânzare sau activitati intermediare diverse etc.)

Activitati mestesugaresti - este necesara ucenicia sau alte cursuri specifice de învatamânt si pregatire profesionala sau sase ani de experienta în activitatile sau ocupatiile respective (printre acestea se numara, de exemplu tâmplaria, fieraria, activitatile mecanice, zidaria, tinichigeria, serviciile cosmetice etc.)

Activitati reglementate - pe lânga calificarile adecvate exista cerinte suplimentare definite în diverse regulamente (acestea sunt activitati ca, de exemplu, contabilitatea, montajul, repararea si controlul aparatelor electrice, productia chimica, optica, serviciile de masaj, consilierea psihologica etc.)

Tipurile de activitati de mai sus se numesc activitati înregistrate. Solicitantul care îndeplineste cerintele specifice depune documentele relevante la registrul comertului, care elibereaza licenta comerciala.

Concesionari - pentru acestea sunt definite cerinte (inclusiv calificari) prin legi si regulamente. În plus, pe lânga înmatriculare, solicitarea necesita aprobarea din partea unei anume autoritati administrative de stat (de exemplu pentru schimbul valutar – Banca nationala). În cazul în care aprobarea este acordata, solicitantul primeste, pe lânga licenta comerciala, asa-numita concesionare. Printre exemplele de concesionari se numara: productia, repararea, vânzarea si utilizarea de arme, furnizarea de servicii de comunicatii, servicii de taximetrie etc.

ANTREPRENORIATUL ÎN FORMA ÎNTREPRINDERILOR COMERCIALE (SOCIETATI SAU PARTENERIATE COMERCIALE)

Cei care nu doresc sa faca afaceri singuri, ci doresc sa îsi uneasca fortele si resursele financiare cu alti parteneri, lucru care ar putea fi inevitabil în cazul în care costurile de începere a afacerii sunt mari, au ocazia de a înfiinta o societate comerciala. Cea mai frecventa este asa-numita societate cu raspundere limitata (SRL). Fiecare partener este obligat sa faca o depunere de capital de baza, din care vor putea fi platite datoriile sau alte angajamente financiare în cazul lichidarii societatii (acesta este motivul pentru care raspunderea este limitata – societatea este raspunzatoare numai în limita capitalului de baza). Partenerii încheie contractul de parteneriat care mentioneaza, printre altele, suma investita de catre fiecare partener si modul în care se va face distribuirea profitului comun. O asemenea societate cu raspundere limitata poate fi de asemenea înfiintata de catre un singur partener. Exista si alte tipuri de societati comerciale, ca de exemplu societatile pe actiuni, companiile publice, parteneriatele anonime etc. Detaliile sunt definite în Codul Comercial.