De la Publicitate Enciclopedica

Şcoală Federală de Antrenori

DESPRE SCOALA FEDERALA DE ANTRENORI:

	Formarea, perfectionarea si avansarea antrenorilor de fotbal s-au realizat in cadrul Scolii Nationale de Antrenori a Ministerului Tineretului si Sportului, infiintata prin hotararea nr. 1813/30.09.1991.
	Din 1991 pana in prezent Scoala de Antrenori a format un numar de aproximativ 500 de antrenori, insumand 6 promotii. Fiecare promotie a fost scolarizata 2 ani, cuprinzand cursuri intensive de cate 2 saptamani in lunile decembrie si iunie, in restul perioadei efectuandu-se invatamant la distanta. La terminarea scolii cursantii vor obtine categoria a-V-a (corespunzatoare licentei "B" UEFA).
	La data de 21.06.2000, la Nyon, a fost incheiata o Conventie intre UEFA si FRF, semnata de Presedintele UEFA - Lennart Johansson si Directorul Executiv UEFA - Gerhart Aigner, pe de o parte si Presedintele FRF - Mircea Sandu si Secretarul General - Adalbert Kassai, din partea FRF, in urma careia sunt echivalate categoriile de antrenori cu licentele UEFA dupa cum urmeaza:
	categoria a-III-a = licenta "A" UEFA
	categoriile a-IV-a si a-V-a = licenta "B" UEFA... mai mult...[1]

Sfaturi pentru antrenori

• De la intrarea mea in aceasta specialitate am constatat ca exista un mare spatiu gol in ceea ce priveste colaborarea medic sportiv-antrenor in Romania, bineinteles fara a putea generaliza. Am incercat sa inteleg cauzele acestui fenomen - dar pana in prezent nu am reusit. Este de inteles ca antrenorii lupta in special pentru performanta sportiva iar medicii in special pentru sanatate, ca antrenorii au tendinta de a "impinge" pregatirea spre "limita", adica acolo unde se afla marea performanta, in timp ce medicii tind sa menajeze sportivii pentru a impiedica aparitia patologiei - dar aceasta "orientare" diferita NU AR TREBUI SA DUCA LA LIPSA DE COMUNICARE - si in nici un caz LA LIPSA DE RESPECT.

Pentru acei dintre Dvs. care gandesc: "ia uite inca unul care ne da sfaturi - las' ca stiu eu mai bine!" - rog bunavointa de a citi in continuare si cu tot respectul le urez succes in a obtine singuri performanta pe care si-o doresc.

Pentru cei ce doresc schimbarea modului de colaborare medic-antrenor, si care inteleg ca marea performanta nu se poate obtine cu sportivi care prezinta anumite deficiente fizice,bolnavi, prost hraniti sau accidentati - doresc sa reamintesc cateva lucruri pe care marea majoritate dintre Dvs. probabil ca deja le cunoasteti:

1. * Nu uitati ca activitatea Dvs. depinde de starea de sanatate a sportivului;
2. * Nu uitati sa verificati personal echipamentul sportivilor Dvs. - chiar daca credeti ca sportivii stiu;
3. * Insotiti sportivul la examenul medical;
4. * Verificati personal - concluziile examenului medical al sportivului Dvs;
5. * daca concluziile examenului medical NU va satisfac - este indicat sa cereti si o a doua opinie;
6. * menajati-va sportivii! - un sportiv chiar nepregatit fizic dar sanatos daca se mobilizeaza exemplar va obtine rezultate superioare unui sportiv extrem de bine pregatit fizic - dar suprasolicitat sau accidentat;
7. * uneori chiar afectiunile simple pot merge prost - nu stiu ce este de preferat: pentru un meci (competitie) in care sportivul intra accidentat / nerecuperat complet sa stea 6 luni sau sa piarda un meci si sa joace tot sezonul;
8. * uneori termenul "repaus sportiv" este insuficient precizat de medic, neinteles de sportiv si pe buna dreptate contestat de antrenor. Exista (in opinia mea) o varietate de "nuante" corespunzatoare termenului de "repaus sportiv" - de la repausul absolut, la repausul partial sau segmentar, la menajare generala sau segmentara, la care se adauga posibilitatea sau nu a efectuarii efortului specific, a pregatirii fizice generale sau a kinetoterapiei. Colaborarea medic-antrenor va clarifica aspectul si va scuti pe toata lumea de neplaceri ulterioare.
9. * relatia antrenor-sportiv-medic este "guvernata" de legi scrise si de legi nescrise - diferite in fiecare tara; pentru Romania trebuie sa le respectam pe cele scrise si sa le imbunatatim pe cele nescrise.^[2]