Antibiotice
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Cuprins |
Introducere
Termenul de “antibiotic” este folosit pentru o gamă largă de compuşi atât naturali cât şi semi-sintetici, care au efect antibacterian. Antibioticele se impart în cinci clase: peniciline, tetracicline, macrolide, aminoglicoze şi amfenicoli. Sulfoaminele, nitrofuranii si chinolonele nu sunt antibiotice în adevăratul sens al cuvântului pentru că sunt sintetice. Aceşti compuşi sunt utilizate de mulţi ani în tratementul bolilor animalelor producătoare de carne, lapte şi ouă. De asemenea au mai fost folosiţi şi pentru previnerea anumitor boli, dar şi pentru accelerarea creşterii.
Penicilina
Medicament antibiotic bactericid (care omoara bacteriile), apartinand familiei betalactaminelor. Penicilinele sunt indicate in tratamentul infectiilor cu germeni sensibili, ca: faringita, bronsita, pneumonia, amigdalita, endocardita bacteriana (infectia uneia dintre tunicile inimii, endocardul), sifilisul, blenoragia si angina lui Vincent, si in prevenirea crizelor de reumatism articular acut. Spectrul penicilinelor este, in general, ingust. Bacteriile sensibile la aceste medicamente sunt putin numeroase: bacilul difteriei, gonococul, listeria, meningococul, pneumococul, stafilococul, streptococul etc. De altfel, bacteriile devin din ce in ce mai rezistente la peniciline; unele secreta o enzima, penicilinaza, capabila sa distruga mai multe varietati de penicilina.
Mod de administrare - Administrarea penicilinelor nu se poate face (cu exceptia penicilinei V) pe cale orala; aceste antibiotice sunt administrate deci pe cale injectabila, intramusculara sau intravenoasa.
Efecte nedorite - Penicilinele sunt medicamente foarte putin toxice, chiar in doze puternice, dar ele pot provoca accidente alergice grave, ceea ce interzice administrarea lor la persoanele sensibile la betalactamine.[1]
Tetraciclina
Scurt istoric
Cu 20 de ani in urma, Debora Martin, cercetind la microsop o particula dintr-un tesut osos al unei mumii din Nubia (astazi pe locul Nubiei se gaseste Sudanul de Nord), care s-a pastrat din secolul al VI-lea i.e.n., a descoperit in el tetraciclina. Chiar daca ar fi descoperit asupra acestei mumii o pereche de ochelari de soare, acest fapt nu ar fi generat un asemenea efect ca descoperirea tetraciclinei.
Tetraciclina este un antibiotic care a aparut de-abia in anii ’50 ai secolului al XX-lea.
Acum Debora este profesor la un colegiu din Hampshire. In acel moment ea numai ce terminase facultatea si facea practica la Spitalul Henry Ford in Detroit. Acolo ea a invatat sa ia de pe descoperirile arheologice cele mai fine urme de tesut osos. De regula, in asemenea scopuri se foloseste microscopul obisnuit. Daca totul ar fi decurs in mod normal, antibioticul ar fi ramas neobservat, insa in acel moment microscopul obisnuit nu functiona, iar un coleg de laborator i-a propus Deborei microscopul cu raze ultraviolete.
Sub influenta razelor ultraviolete (cu conditia unei lungimi a razelor determinate), tetraciclina stralucea cu nuante galben-verzui. In laborator acest preparat se folosea pentru determinarea gradului de formare a oaselor. Tetraciclina are proprietatea de a reactiona cu calciul si fosforul, care alcatuiesc 80 la suta din componenta oaselor formate. Unui bolnav caruia i se administreaza tetracilina nu i se recomanda sa bea lapte sau sa ia neutralizatori de acid care contin calciu, pentru ca acest lucru scade eficienta medicamentului. Gasindu-se in organism, tetraciclina reactioneaza cu calciul si lasa urme ale trecerii ei, care nu dispar in timp. In procesele de cercetare, oamenilor care se pregatesc pentru o operatie de indepartare a unui os inainte de interventia chirurgicala li se administreaza tetraciclina. Acele parti de tesut osos care s-au format in timp pot fi astfel operate.[2]
Proprietatile tetraciclinei Tetraciclina este un antibiotic bacteriostatic cu spectru larg, activ fata de numeroase microorganisme grampozitive si gramnegative, aerobe si anaerobe. Actiunea bacteriostatica se datoreaza legarii specifice de subunitatile ribozomiale 30 S, cu inhibarea consecutiva a sintezei proteice. Rezistenta bacteriana, a carei frecventa este relativ mare la tetraciclina, este mediata plasmidic. Ea se datoreaza in principal interferarii sistemului transportor care asigura patrunderea tetraciclinei in celule.
Indicatii Infectii cauzate de microorganisme sensibile la tetraciclina. Infectii ale tractului respirator superior si inferior: episoade acute ale bronsitei cronice, pneumonia interstitiala cauzata de Chlamydia, Rickettsia sau Mycoplasma; sinuzita. Infectii urogenitale: uretrite cu Mycoplasma sau Chlamydia, prostatita, anexita, gonoree, sifilis (daca bolnavul este hipersensibil la peniciline), limfogranulom inghinal. Infectii ale cailor biliare: colecistite. Infectii ale tractului gastrointestinal: holera, infectii cu Campylobacter, Shigella (antibiograma este obligatorie), maladia Whipple. Forme severe de acnee vulgara si rozacee. Conjunctivite cu Chlamydia, trahom, alte infectii cauzate de bacterii sensibile. Alte afectiuni: bruceloza, rickettsioza, listerioza, borrelioza, actinomicoza, leptospiroza.
Precautii:
Capsulele se administreaza cu o cantitate suficienta de lichide, evitandu-se pozitia culcat dupa o priza. Au fost semnalate ulceratii esofagiene in cazul unor administrari incorecte. Posologia si durata tratamentului se vor fixa cu mare atentie la bolnavii cu insuficienta hepatica sau renala. in insuficienta renala, chiar si doze uzuale pot provoca o acumulare excesiva in organism. Se va evita expunerea la soare si mai ales la raze UV pe tot parcursul tratamentului, care va fi oprit la aparitia primelor semne de eritem solar.
Reactii adverse: Pot sa apara greturi, neplacere epigastrica, diaree. Aparitia in intestin a germenilor tetraciclino-rezistenti provoaca o diaree severa. S-au semnalat si cazuri de colita pseudomembranoasa. in aceste cazuri se va intrerupe terapia cu tetraciclina. De asemenea, sunt frecvente suprainfectiile cu Candida, mai ales dupa tratament prelungit. Au fost raportate cazuri izolate de fotosensibilizare.Ocazional se produc reactii ototoxice. Manifestari alergice apar foarte rar si dispar la oprirea tratamentului. S-au raportat cazuri de anemie hemolitica, leucopenie si trombocitopenie. O reactie Jarish-Herxheimer este posibila in cazul brucelozei, leptospirozei sau al infectiilor cu spirochete. Tetraciclina se acumuleaza ... citeste mai mult[3]
