De la Publicitate Enciclopedica

Albert Camus - biografie

Albert Camus romancier, dramaturg, eseist şi filozof francez, de origine algeriană Evenimente biografice • 7 noiembrie 1913 - s-a născut (Mondovi, Algeria) • 4 ianuarie 1960 - a murit (într-un accident de maşină, în drum spre Paris)^[1]

La 7 noiembrie 1913, se naste Albert Camus într-un tinut bogat al Algeriei, Mondovi - parintii sai fiind stabiliti aici înca din 1871. Albert este al doilea fiu al sotilor Camus, dupa Lucien.
Prima mare experienta capitala pe care o traieste Camus este cea a unei saracii. Tatal sau - Lucien Camus - un taran francez, moare în primele lupte ale primului razboi mondial.
Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniola, analfabeta, împreuna cu cei doi fii, se stabileste la Alger unde va munci la o fabrica de cartuse apoi spala cu ziua rufele pe la familiile avute.
Albert îsi petrece copilaria între mama sa, aproape surda si vorbind foarte putin, un unchi infirm, dogar de meserie, si fratele sau, Lucien. Mediul familial, pus sub semnul lipsurilor elementare, îi marcheaza persoanlitatea. “Ducînd o viata de saracie, nota el în “Caiete”, printre oamenii aceia umili sau vanitosi, eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevaratul sens al vietii”.
Oricum ar fi mediul copilariei, el se identifica paradisului pierdut. Este un sentiment de recunostinta care nu ia decât forma constiintei vinovate, caci oamenilor bogati cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei saraci este un har infinit. Si, într-adevar, bucuriile cerului, ale lumii si aerului le înlocuiau pe cele pe care nu i le putea oferi o copilarie orfana si dominata de umbrele nevoii. Complexul recuperarii valorilor pierdute îl înrobeste si Camus este mereu pe drumuri spre a-si completa fondul de cunostinte, impresii, senzatii. Se pare ca nu-si doreste sa fie un om de exceptie, un geniu, ci prefera normalitatea: “Sînt un om mediu + o existenta. Valorile pe care as simti nevoia sa le apar sînt valori medii”. Si totusi din odiseea sa nu lipseste miza cea mai înalta: vrea, în taina, sa obtina absolutul, ca si eroul sau Meursault.
În urmatorii ani preocuparea sa principala sunt studiile. Urmeaza cursurile scolii comunale, dupa care urmeaza ca bursier cursurile liceului din Alger pentru ca în sfîrsit sa urmeze si studiile universitare. Face studii de filozofie, luîndu-si licenta cu teza Metafizica crestina si neoplatonismul, care are ca obiect raportul dintre elinism si crestinism la Plotin si Sfântul Augustin si în baza careia afirma: “Ma simteam grec traind într-o lume crestina”.
Camus traieste intens extremele existentiale: se dedica pasiunii sportive, devine chiar un celebru fotbalist, gusta – adica – o forma de glorie accentuata, dar la vîrsta de 17 ani apar primele simptome ale tuberculozei. Boala îi frîneaza avînturile si îl determina la o viata retrasa sau la una de boema.
În 1933, odata cu venirea lui Hitler la putere, Camus va milita într-o miscare antifascista.

Anul 1934 este marcat de doua evenimente importante, dar de o durata destul de mica: primul eveniment este casatoria cu Simone Hié, dar care nu va dura mai mult de un an. Iar al doilea eveniment este intrarea sa, la îndemnul unui prieten, în partidul comunist unde primeste sarcina de a se ocupa cu propaganda în mediile musulmane (desi spune ca “libertatea n-a învatat-o de la Marx, ci în mizerie”). Camus a parasit partidul comunist în împrejurari si din motive care nu sînt întru totul clare. Dupa unele surse, aceasta ruptura ar fi intervenit în anul 1935, dupa altele, în 1937.
În toata aceasta perioada Camus si-a continuat studiile la Facultatea din Alger, avînd concomitent diverse ocupatii pentru a-si cîstiga existenta.
Pîna în 1938 viata sa decurge în mod obsnuit, fara evenimente spectaculoase. Însa în acest an izbucneste cel de-al doilea razboi mondial. Camus va încerca sa se înroleze, dar este amînat din cauza sanatatii sale. Astfel el calatoreste în Oran – “un oras obisnuit si nimic mai mult decît o prefectura franceza de pe coasta algeriana” – orasul în care se va situa actiunea romanului “Ciuma”.
Dupa doi ani de la vizita orasului Oran, în 1940, se casatoreste cu Francine Faure, originara din Oran.
Anul 1941 este anul în care începe sa lucreze la romanul Ciuma.
În 1942 un reviriment al bolii îl obliga pe Camus sa se odihneasca la Chambon-sur-Lignon. La 8 noiembrie are loc debarcarea anglo-americanilor în Africa de Nord, care îl separa pîna la Eliberare pe Camus de sotia sa, ramasa la Oran.
În 1946 termina romanul Ciuma.
Vine, apoi, amurgul împlinirilor, marcat si cu Nobelul din 1957.
Dupa trei ani, la 4 ianuarie 1960, moare într-un accident automobilistic în timp ce se întoarcea de la sarbatorile de iarna.

Omul camusian, asa cum este portretizat în primul discurs cu ocazia decernarii premiului Nobel, se naste la începutul primului razboi mondial, are douazeci de ani cînd vine la putere nazismul, îsi continua educatia, confruntîndu-se cu razboiul civil din Spania, cu cel de-al doilea razboi mondial, cu calvarul torturilor, închisorilor, lagarelor de concentrare si pericolul atomic. A avut, deci, poate premisele ca sa adere la nihilismele epocii. A acceptat, însa, sa faureasca o arta de a trai în timp de catastrofa, o arta a renasterii si revoltei în fata mortii. ... mai mult...^[2]