De la Publicitate Enciclopedica

Abuzul de incredere

Infractiunea de abuz de incredere

Infractiunea de abuz de incredere este prevazuta si pedepsita de art. 256. Cod Penal si este definita ca fiind , insusirea unui bun mobil al altuia , detinut cu orice titlu , sau dispune de acest bun pe nedrept , ori refuzul de a-l restitui , se pedepseste inchisoare de la 3ani sau cu zile – amenda .

Cu aceiasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta de a schimba in totul sau in parte , substanta sau calitatile marfurilor incredintate spre transport . Daca schimbarea substantei sau a calitatii marfurilor ncredintate spre transport s-a facut prin folosirea de substante vatamatoare , pedeapsa este inchisoarea stricta de la un an la 5 ani. Cu pedeapsa prevazuta in alin.3 se sanctioneaza si fapta de a distruge obiectele primite in gaj de catre creditor .

Daca bunul este proprietate privata , actiunea penala se pune in miscare la plingerea prealabila a partii vatamate . Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Formarea si buna desfasurare a relatiilor sociale cu caracter patrimonial implica o anumita incredere , pe care cei ce intra in aceste relatii trebuie sa si-o acorde uni altora . Numai in masura in care este indeplinita aceasta conditie , persoanele incredinteaza, lasa in posesia sau detentia altora , diferite bunuri pentru a fi pastrate , transportate fara teama ca ele ar putea fi insusite ori ca s-ar putea refuza restituirea lor . Daca persoanele nu si-ar acorda aceasta incredere , ele s-ar abtine sa intre in asemenea relatii , ceea ce ar produce grave tulburari in cadrul societatii .

Infractiunea a primit denumirea de abuz de incredere deoarece faptuitorul abuzeaza de increderea celui care i-a lasat bunul in detentie , transformandu-se din detentar al bunului in pretins proprietar al acestuia 2 .

Obiectul juridic : Prin incriminarea abuzului de incredere legiuitorul a urmarit sa asigure increderea pe care trebuie sa se bazeze relatiile sociale cu caracter patrimonial , sa apere proprietatea asupra bunurilor mobile . Asa fiind obiectul juridic al infractiunii de abuz de incredere il constituie relatiile sociale de ordin patrimonial privitoare la acordarea si respectarea unei anumite increderi pentru nasterea si mentinerea lor in scopul apararii drepturilor celui care incredinteaza bunul mobil altei persoane .

Obiectul material : Abuzul de incredere are ca obiect material bunul mobil al altuia , detinut cu orice titlu de catre faptuitor . Obiectul material a abuzului de incredere se caracterizeaza asadar in primul rand prin aceea ca nu poate fi decat un bun mobil . Sunt asimilate bunuri mobile putand constitui obiectul material al infractiunii , bunurile imobile prin destinatia lor , precum si cele care sunt considerate astfel datorita bunului la care sunt atasate . Bunul mobil poate fi orice bun mobil corporal care are o anumita valoare , roadele acestuia , inscrisurile , bani, titlurile de credit si orice alte valori evaluabile in bani .

Detentia presupune dreptul de a stapanii in fapt un bun in numele altuia , in mod temporar , in interesul sau folosul altuia ori in interesul propriu al detentorului , cu precizarea ca in timpul detentiei proprietatea continua sa apartina proprietarului bunului , deci detentorul nu dobandeste un drept de proprietate asupra bunului incredintat .

Bunul mobil sa fie detinut de faptuitor cu orice titlu juridic , legal si valabil . In sensul cerut de lege , titlurile in baza carora se detine bunul pot fi doar titluri rezultate din raporturi patrimoniale netranslative de proprietate , cum ar fi contractele de depozit , de mandat, de imprumut , de transport , de locatie.
Poate constitui obiect material al abuzului de incredere si bunul asupra caruia faptuitorul are numai un drept de coproprietate , daca acel bun este indivizibil sau plusul care depaseste cota sa parte in cazul unui bun divizibil.

Subiectii : subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana responsabila care are in detinere un bun al altuia . Subiectul pasiv de asemenea poate fi orice persoana careia ii apartine un bun , pe care l-a incredintat unei alte persoane .
Abuzul de incredere este susceptibil de savarsire cu participatie in oricare dintre formele acestuia .

Latura obiectiva : Elementul material al laturei obiective a acestei infractiuni il constituie actiunea abuziva prin care cel care a primit in detentie un bun al altuia interverteste titlul juridic al detentiunii bunului , trecandu-si acest bun in stapanirea sa ilicita 6.
A insusi un bun inseamna a-l face al sau . Prin alte cuvinte in cazul insusirii faptuitorului , desi este numai un detentar al bunului , se comporta fata de acesta ca si cand ar avea calitatea de proprietar . Este necesar ca faptuitorul sa-si insuseasca in mod efectiv bunul .
A dispune de un bun iseamna a face cu privire la acel bun un act de dispozitie , adica a-l vinde , a-l dona , a-l imprumuta .
Dispunerea trebuie sa se faca pe nedrept , adica faptuitorul sa nu fie indrptatit a efectua respectivul act de dispozitie .
Simpla folosire a bunului detinut atunci cand nu s-a convenit interzicerea folosirii , nu constituie un act de dispunere pe nedrept . Astfel de exemplu nu constituie infractiunea de abuz de incredere fapta unui meserias care primind in baza unei conventii autovehiculul unei persoane cu obligatia de al vopsi a folosit pentru sine acel autovehicul cata vreme partile nu au stipulat in conventie o asmenea interdictie .
Refuzul de a restitui bunul consta in manifestarea expresa sau tacita de a nu mai da inapoi bunul primit . Acest refuz trebuie sa fie abuziv si nejustificat . Nerestituirea bunului altuia pe motiv ca acesta in mod obiectiv a fost pierdut , a disparut , s-a distrus intr-o calamitate , nu poate constitui un refuz de restituire in sensul cerut de norma de incriminare7 .
Daca refuzul faptuitorului nu a fost precedat de o cerere de restituire a bunului , nu se poate vorbi de un abuz de incredere . Este necesar ca refuzul de restituire a bunului sa aiba loc fata de proprietarul bunului de mandatarul acestuia sau fata de acela de la care a fost primit si nu fata de orice persoana care prtinde un drept asupra bunului respectiv.

Urmarea imediata consta in crearea unei situatii de fapt contrare cele care ar fi trebuit sa existe , respectiv o lipsire a subiectului pasiv de posibilitatea exercitarii drepturilor sale asupra bunului care ii apartine , o afectare a patrimoniului sau si care are ca , consecinta producerea unui prejudiciu material .

Latura subiectiva : Abuzul de incredere se savarseste cu intentie directa , faptuitorul isi da seama ca prin actiunea sa de insusire dispune pe nedrept , ori de refuz de restituire a bunului pune pe proprietarul acestuia in imposibilitatea de a-si exercita drepturile sale cu privire la acel bun .
Comiterea faptei cu intentie directa sau indirecta , respectiv faptuitorul prevede ca prin actiunea sa va afecta patrimoniul subiectului pasiv , urmarind aceasta sau desi nu urmareste accepta posibilitatea acestei atingeri aduse patrimoniului celui care i-a incredintat bunul.

Tentativa si consumarea : Desi este posibilain cazul abuzului de incredere tentativa nu este pedepsita de lege .
Tentativa abuzului de incredere ar fi greu de stabilit deoarece faptuitorul , avand bunul in detentia sa poate efectua in ascuns acte de executare si se poate desista oricand de ele .
Stabilirea momentului consumarii infractiunii de abuz de incredere prezinta interes si pentru determinarea persoanei vatamate de a carei plangere este conditionata punerea in miscare a actiunii penale.

Persoana vatamata in cazul abuzului de incredere , este persoana in a carei patrimoniu se afla bunul in momentul consumarii chiar daca o alta persoana a incredintat acel bun faptuitorului .

Sanctiuni : Abuzul de incredere se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu zile- amenda , iar pentru formele prevazute la alin. 3 si 4 cu inchisoare stricta de la unu la 5 ani .
Prin alin. 5 art. 256 Cod Penal s-a prevazut posibilitatea punerii in miscare a actiunii penale la plangerea prealabila a persoanei vatamate , iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala , in situatia in care bunul , obiect material al infractiunii , este proprietatea privata a subiectului pasiv .
Din analiza dispozitiilor cuprinse in art. 256 Cod Penal care incrimineaza abuzul de incredere , rezulta ca pentru existenta infractiunii se cere ca faptuitorul sa detina bunul mobil ce constituie obiectul material al infractiunii pe baza unui titlu , a unui raport juridic patrimonial , si ca el sa-si insuseasca acest bun sa dispuna de acesta pe nedrept ori sa refuze al restitui .
In cazul unui imprumut al unei sume de bani forma de realizare a abuzului de incredere nu poate fi decat refuzul restituirii .
Actiunea privitoare la refuzul de a restitui trebuie sa fie certa , deoarece o simpla intarziere , invocarea unor obiectii serioase care sa justifice intarzierea restituirii bunurilor la scadenta nu echivaleaza cu un refuz .
Alta este situatia daca intre inculpat si persoana vatamata exista un raport juridic civil , in virtutea caruia a ajuns la inculpat , cu just titlu suma de bani . Refuzul de a restitui suma respectiva partii vatamate constituie infractiunea de abuz de incredere din moment ce exista un just titlu .

In dreptul francez abuzul de incredere si alte deturnari constituie o categorie distincta din infractiuni contra patrimoniului , cum ar fi deturnarea gajului sau obiectului confiscat si organizarea frauduloasa a insolventei ( aceasta din urma este o inselaciune in dreptul italian ). Este vorba de bani , valori sau bunuri care au fost remise , acceptate cu obligatia de a le restitui , imfatisa sau de a le da folosinta determinata .
In doctrina franceza s-a subliniat ca este vorba de o remitere precara caci nu transfera nici posesia nici proprietatea .^[1]